Arhive lunare: iunie 2015

Se înmulțesc tranzacțiile pe piața spațiilor industriale: CTP anunță achiziția unui parc logistic în apropierea Bucureștiului

Lasă un răspuns

CTP, unul din primii patru dezvoltatori de spaţii industriale din Europa,a anunțat azi achiziția fostului Mercury Business Park, care cuprinde 100.000 de metri pătrați. Valoarea tranzacției nu a fost făcută publică.

Noile spații se adaugă portofoliului CTP din România. Circa 34.000 de metri pătrați sunt disponibili pentru închiriere. Clădirile din CTPark Bucharest West vor fi modernizate, au anunțat reprezentanții companiei.

Lanțul de magazine Profi anunță închirierea unui spațiu de 4.900 mp în CTPark Bucharest West, unde printre chiriași se mai află Rhenus Logistics, Tibett Logistics și Dumagas Transport.

“CTP intenționează să își dezvolte afacerile în Romania,” afirmă Remon Vos, CEO al CTP.

“Am vorbit cu mulți dintre clienții noștri despre oportunitățile de creștere și pot să spun că apetitul există. A venit timpul pentru a investi în România.”

CTPark Bucharest West este situat la 23 de kilometri de centrul Capitalei și are acces direct la autostrada București – Pitești de pe coridorul IV Pan European și este principala arteră rutieră spre Europa Centrală. Parcul este situat la doar 7 kilometri de Șoseaua de Centură, care, după modernizare și extinderea la două benzi pe sens, va asigura legătura cu aeroportul International Henry Coandă în circa 25 de minute.

CTPeste un dezvoltator imobiliar cu sediul în Olanda, care oferă servicii complete de livrare și management al parcurilor de afaceri. Clienții CTP sunt companii locale și internaționale.

CTP deține CTPark Network, cel mai mare sistem integrat premium de parcuri de afaceri din Europa Centrală, cu peste 2,5 milioane de metri pătrați de spații de categorie A în peste 50 de locații.

În România – o piaţă – cheie pentru planurile de creştere ale companiei – harta CTP cuprinde spaţii de logistică în jumătatea de vest a României, acoperind rutele de transport către Europa Centrală – şi anume axa Bucureşti – Piteşti – Turda – Cluj – Arad.

CTP rulează un venit brut din chirii de 130 mil. euro şi dispune de active totale nete de peste 2,3 mld. euro.

Piaţa imobiliară din România a revenit în vizorul investitorilor străini, pe lângă cei doi investitori puternici – NEPI pe segmentul comercial şi Globalworth pe piaţa de birouri – s-au înregistrat tranzacţii mari pe piaţa spaţiilor industriale.

Sursă: EVCA.

Fondurile de investiții despre România vs alte piețe din regiune. Doina Popescu, Pinebridge: Aici nu vezi ca în Polonia antreprenori tineri cu afaceri de jumătate de miliard și nici capital investit pe piețe externe. Fărcășanu, Resource Partners: România e o piață mare unde investim, nu ne risipim resursele pe piețe secundare. Manda, Axxess Capital: Piața locală e într-o poziție mai bună decât țările vecine

Lasă un răspuns

Piața românească este cotată mai bine pentru plasarea de capital de către fondurile de investiții în fața unor piețe precum Serbia, Moldova, Ucraina sau Bulgaria, dar încă este în urma Poloniei ca oportunități.

Polonia depășește România la capitole precum expansiunea capitalului pe alte piețe, dimensiunea afacerilor, respectiv la nivelul garanțiilor de export.

”Este o mare diferență între Polonia și România. Ei sunt mai implicați antreprenorial, ei conduc companii de jumătate de miliard. Aici nu vezi antreprenori tineri care să conducă afaceri de jumătate de miliard”, a declarat Doina Popescu, Managing Director al Pinebridge Investments pentru Europa Centrală, în cadrul conferinței “Romania M&A Briefing: Unlocking Value for Business Owners in Today`s Market”, organizată la finele săptămânii trecute la București de către Mergermarket în colaborare cu firma de avocatură austriacă Wolf Theiss.

Doina Popescu, Managing Director al Pinebridge Investments pentru Europa Centrală. Sursă foto: UTI.

Doina Popescu, Managing Director al Pinebridge Investments pentru Europa Centrală. Sursă foto: UTI.

De asemenea, volatilitatea legislativă face ca fondurile de investiții să ajute prin echipele specializate cealaltă parte implicată în tranzacție.

”În România, din cauza schimbărilor legislative, întotdeauna ne ajutăm partenerii de afaceri să structureze tranzacția”, explică șefa Pinebridge pe regiune.

Pinebridge este un jucător global în industria fondurilor de investiții, cu active sub administrare de 75,9 mld. dolari.

Pinebridge are în portofoliul din România participații la UTI Group, fondat de familia lui Tiberiu Urdăreanu, și afacerea Digital Cable Systems de pe piața de telecomunicații.

Polonia are și alte atuuri comparativ cu piața locală.

”Nu vezi capital românesc investit în afară. În Polonia, vezi astfel de capital investit pe piețele externe. Și Eximbank se implică mai mult în susținerea afacerilor, la noi ai nevoie de destule garanții ca să primești suport”, punctează reprezentantul Pinebridge.

În România, de exemplu, capitalul polonez intră în topul primelor 20 de capitaluri străine, cu 807 firme ce totalizează un capital subscris total de 265 mil. euro.

La nivelul fondurilor de investiții, ecartul între cele două piețe este net – investitorii cu capital de risc au plasat în 2014 în Polonia echivalentul a 0,06% la un PIB al Poloniei de 2,7 ori mai mare decât al României, unde fondurile au investit 0,05% raportat la PIB.

Piața locală atrage însă cu prioritate interesul fondurilor de investiții de talie regională.

”Este o veste bună dacă vom compara România cu alte piețe vecine din regiune. Am făcut afaceri în Moldova, în Albania unde am făcut o tranzacție, am realizat un exit, facem afaceri în Ucraina. România este într-o poziție mai bună”, a spus Horia Manda, Managing Partner la Axxess Capital.

Axxess Capital administrează unul dintre cele mai diversificate portofolii locale ale unui fond de investiții, cu participații în sectoare ca IT (Star Storage, Bitdefender), piața financiar – bancară (Nextebank, Patria Credit), industrie și servicii industriale (Frigotehnica, Industrial Access), materiale de construcții (Deutek), jucării (Noriel), eficiență energetică (SE-GES) sau producție de peleți din lemn (Eco-Energ-Lemn).

Este și unul dintre fondurile de investiții care a susținut prima incursiune a unei companii locale într-o piață vecină.

”În 1997, am susținut singura achiziție a unei firme din Bulgaria de către o companie din România. Am făcut asta prin Malta”, explică Manda momentul de acum 18 ani când producătorul de vopsele Policolor a preluat controlul Orgachim.

Un alt fond de investiții intrat în 2014 în România, polonezii de la Resource Partners, mizează pe potențialul de creștere al pieței locale, unde caută în continuare oportunități de achiziții.

”Suntem pe deplin concentrați pe piața din România. Am investit în World Class, ne vom tripla afacerea până în 2018. Vedem România ca o piață mare și nu vrem să ne risipim resursele pe piețe secundare”, afirmă Dan Fărcășanu, Director de Investiții și reprezentantul local al Resource Partners.

Fondul de investiții Resource Partners a luat ființă în 2009 și a strâns peste 293 mil. euro de la investitori, iar până acum a investit în 6 companii din Polonia și una din România. Tranzacția cu World Class România a inclus și active din Serbia și Polonia.

În ultimii ani, mai multe fonduri de investiții regionale cu baza la Varșovia – Abris Capital Partners, Resource Partners și CEE Equity Partners – au debarcat pe piața românească, unde se află deja și alți administratori polonezi de capital de talie regională precum Enterprise Investors sau Innova Capital.

De la stânga la dreapta: Doina Popescu - Managing Director Pinebridge Investments pentru Europa Centrală, Dan Fărcășanu - Director Investiții la Resource Partners, Ileana Glodeanu - Partener Wolf Theiss și Horia Manda - Managing Partner Axxess Capital.

Cum văd fondurile de investiții cele două fețe ale afacerilor de pe piața românească. PineBridge, Axxess Capital, Value4Capital, Resource Partners și avocații de la Wolf Theiss despre oportunitățile și riscurile unei tranzacții locale

Lasă un răspuns

România este în acest moment una dintre piețele cele mai atractive ale regiunii pentru fondurile de investiții, conform reprezentanților mai multor administratori de capital de risc care au participat la finele săptămânii trecute la conferința „Romania M&A Briefing: Unlocking Value for Business Owners in Today`s Market”, organizată la București de către Mergermarket în colaborare cu firma de avocatură austriacă Wolf Theiss.

Pe de altă parte, administratorii de capital de risc văd pe cealaltă față a afacerilor și riscuri ce derivă din succesiunea companiilor.

”Chestiunea succesiunii este un subiect comun al țărilor din Europa Centrală și de Est. Unele afaceri se află într-un moment interesant și sunt o oportunitate interesantă pentru fondurile de investiții. Însă, este o distanță substanțială”, afirmă Horia Manda, Managing Partner al Axxess Capital, care adaugă că sunt și ”succesiuni false, vedem și DNA-ul cercetând multe afaceri, mulți dintre oamenii de afaceri care au condus mari afaceri sunt în aceste zile în închisoare”.

”Este interesant ce moștenire poate primi un fond de investiții (în urma unei tranzacții – n.r.)”, punctează Manda.

Chiar șeful Axxess Capital a avut negocieri în ultimul an pentru preluarea Carpatica de la omul de afaceri sibian și unul dintre fondatorii băncii, Ilie Carabulea, aflat acum în arest în dosarul ASF – Carpatica Asig. Propunerea de fuziune a Carpatica cu Nextebank, bancă aflată în portofoliul unuia din fondurile de investiții administrate de Axxess Capital, a fost respinsă însă de acționarii băncii din Sibiu și anul trecut și în luna iunie a acestui an.

Succesiunea unei afaceri prezintă și alte riscuri, avertizează avocații firmei austriece Wolf Theiss.
”Este și o problemă de profesionalism. Am avut, în unele cazuri, o lipsă a moștenirii și asta se întâmplă când afacerea are probleme serioase”, explică Ileana Glodeanu, Partener Wolf Theiss și coordonator al practicii de fuziuni și achiziții în cadrul biroului din București.

”În activitățile de due dilligence întreprinse, am observat că generația tânără este mai interesată de sectorul TMT (Tehnologie Media Telecom – n.r.) și că nu investesc de exemplu în sectorul productiv”, observă Ileana Glodeanu.

Un alt administrator de capital de risc activ pe piața regională apreciază însă că succesiunea este o fază inerentă de tranziție în ciclul unei afaceri.

”Când ești investitor într-o companie, avem de-a face cu tranziții. Noi putem ajuta compania să treacă prin aceste procese de tranziție. Nu mă focusez pe succesiuni pentru că ele sunt parte ale tranziției unei afaceri”, este de părere Bill Watson, Managing Partner al Value4Capital, fond de investiții care acum derulează tranzacția de exit din Medlife, liderul pieței de servicii medicale private.

Radiografia afacerilor de familie din România

Afacerile de familie din România. Sursă infografic: PwC România.

Sursă infografic:  PwC Family Business Survey România 2014 – 2015.

 

Aproximativ 61% dintre respondenții unui studiu derulat de consultanții PwC privind afacerile de familie din România afirmă că nu au un plan de succesiune pentru niciuna din poziţiile – cheie de conducere. De asemenea, 48% dintre proprietarii de afaceri de familie intervievați au spus că plănuiesc să transfere atât proprietatea cât şi conducerea organizaţiei către generaţia următoare.

Aceleași date indică faptul că abia unul din zece proprietari români (11%) ia în calcul vânzarea afacerii către un fond de investiții, o altă companie, către echipa de directori sau o listare pe bursă. Adică abia jumătate față de media estimată la nivel global și în raport cu ce spuneau reprezentanții afacerilor locale de familie la studiul anterior, derulat în 2012 – 2013.

Sursă: PwC Family Business Survey Romania 2014 - 2015.

Sursă: PwC Family Business Survey Romania 2014 – 2015.

Provocări pentru fondurile de investiții: lipsa finanțării achizițiilor de către bancheri, supraevaluări de afaceri, talente greu de atras în companii

Dan Fărcășanu, director de investiții și reprezentantul local al fondului de investiții Resource Partners, atrage la rândul său atenția că tranzacțiile locale nu sunt atractive pentru finanțările bancherilor.

”Nu este leverage pe tranzacție. Există reticență pentru finanțarea de tranzacții de tip LBO (leverage buy out – mecanism prin care cumpărătorul își finanțează achiziția prin atragerea unui împrumut bancar – n.r.)”.

Potrivit acestuia, Resource Partners a avut recent o negociere pe piața locală pentru achiziția ”unei companii bune dintr-o industrie bună”, tranzacție care în final a picat.

Negocierile au vizat o firmă din sectorul bunurilor de larg consum deținută de un antreprenor local, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO. Resource Partners, administrator de fonduri de talie regională, a făcut în urmă cu un an prima achiziție prin preluarea lanțului de centre de fitness World Class România.

Fondurile de investiții spun că probleme apar și la evaluările companiilor sau la atragerea de talente în companii.

”Overpricing-ul (plata unui preț prea mare – n.r.) este un subiect important”, spune Doina Popescu, Managing Director pentru Europa Centrală la Pinebridge Investments, un jucător global din industria fondurilor de investiții cu active de aproape 76 mld. dolari sub administrare.
Pinebridge are în portofoliul din România participații la UTI Group, fondat de familia lui Tiberiu Urdăreanu, și afacerea Digital Cable Systems de pe piața de telecomunicații.

În privința prețului la care se ajunge în tranzacțiile locale, fondurile văd diferit piața, poate și influențate de postura în care se află la un moment dat.

Astfel, Bill Watson de la Value4Capital spune că discuțiile se concentrează prea mult pe plăți în avans și că sunt prea multe datorii la preluarea unui activ.

Pe de altă parte, Dan Fărcășanu de la Resource Partners, fond aflat în poziție de potențial cumpărător pentru a-și dezvolta portofoliul local, afirmă că ”nu are sens să nu plătești dacă există premisă de creștere”.

Piața locală oferă resurse umane profesionale limitate pentru conducerea unei afaceri.

”Este destul de dificil, spun din experiența noastră, să atragi talente când este nevoie. Am văzut multe situații, este un element – cheie și un cost substanțial. Se uită la plata totală. Nu e ușor. Sunt, de asemenea, și constrângeri fiscale”, afirmă Horia Manda.

El administrează unul dintre cele mai diversificate portofolii locale ale unui fond de investiții, cu participații în sectoare ca IT (Star Storage, Bitdefender), piața financiar – bancară (Nextebank, Patria Credit), industrie și servicii industriale (Frigotehnica, Industrial Access), materiale de construcții (Deutek), jucării (Noriel), eficiență energetică (SE-GES) sau producție de peleți din lemn (Eco-Energ-Lemn).

”Spre regretul meu, nu am văzut planuri stock option din partea companiilor locale, ci numai din partea celor internaționale”, precizează Ileana Glodeanu, Partener la casa austriacă de avocatură Wolf Theiss.

Stock option sunt opțiuni oferite angajaților și directorilor de a cumpăra acțiuni în compania din care fac parte la un anumit preț, chiar dacă titlurile aparțin unei societăți listate pe bursă unde cotația fluctuează zilnic.

”În afară de stock option, noi le oferim managerilor posibilitatea să investească cash în afacere, să coinvestească cu noi”, explică Dan Fărcășanu de la Resource Partners.

Fondul polonez de investiții a structurat în 2014 una dintre rarele tranzacții de tip management buy out din ultimii ani, prin care directorii World Class au putut într-o primă fază să cumpere un pachet de acțiuni în afacerea pe care o conduceau, World Class România.

Fondurile de investiții au investit în 2014 capitaluri echivalente cu 0,05% din Produsul Intern Brut al României, cea mai mare pondere din Europa de Sud – Est, dar sub Polonia și Ungaria, conform ultimului raport al Asociației Europene a Fondurilor de Investiții (EVCA).

Birourile din Londra și București ale avocaților Dentons au asigurat consultanța Petroceltic la tranzacția de exit din două perimetre petroliere din Marea Neagră

Lasă un răspuns

Firma de avocatură Dentons a asistat compania petrolieră irlandeză Petroceltic la vânzarea participațiilor deținute în două perimetre de explorare din Marea Neagră către GVC Investment, un vehicul de investiții din Olanda controlat de Gabriel Comănescu, proprietarul grupului de firme Upetrom.

”Echipa din Londra a fost coordonată de Danielle Beggs, partener în grupul de practică din domeniul petrol și gaze.Echipa din București a fost coordonată de Claudiu Munteanu-Jipescu, partener și coordonator al grupului de practică în domeniul energiei, împreună cu Tiberiu Csaki, partener și coordonator al grupului de practică în domeniul litigii și arbitraje, care a reprezentat compania în diverse litigii în fața curților de drept comun și a celor arbitrale. Au asistat, de asemenea, avocați seniori precum James Langley, Darren Acres, Mark Armitage și Danielle Kent de la biroul londonez, iar din biroul Dentons București au asistat avocați seniori Diana Popuțoaia și Andrei Orbeșteanu”, au precizat reprezentanții Dentons.

Petroceltic a transferat drepturile și obligațiile aferente acordurilor de concesiune care îi reveneau ca deținător a unei participații de 40% în sectorul EX-27 Muridava, deținut anterior de către o filială Sterling Resources, și, respectiv, de 30% în sectorul EX-28 Est Cobălcescu, deținut anterior de o filială Beach Energy, ambele localizate în platoul continental românesc al Mării Negre.

Compania irlandeză era operator în ambele perimetre. Valoarea tranzacțiilor prin care irlandezii de la Petroceltic, canadienii de la Sterling Resources și australienii de la Beach Energy au ieșit de pe piața explorărilor petroliere din România nu au fost făcute publice. Sterling Resources a lucrat cu o echipă de avocați Mușat & Asociații.

Pe piața serviciilor avocațiale de afaceri, poziții puternice au firmele locale NNDKP, Țuca Zbârcea & Asociații, Mușat & Asociații și Popovici Nițu & Asociații, un alt pol important constituindu-l firmele internaționale Clifford Chance, Allen & Overy în asociere cu RTPR, CMS Cameron McKenna, DLA Piper sau firme de talie regională ca Schoenherr și Wolf Theiss.

Dentons este o firmă de avocatură globală care s-a înființat ca rezultat al unificării dintre firma internațională Salans LLP, firma canadiană Fraser Milner Casgrain LLP (FMC) și firma internațională SNR Denton. Clienții Dentons beneficiază acum de serviciile a aproximativ 2.600 de avocați și alți profesioniști în peste 75 de orașe și mai mult de 50 de țări din Africa, Asia Pacific, Canada, Asia Centrală, Europa, Orientul Mijlociu, Rusia, CSI și Caucaz, Marea Britanie și SUA.  În ianuarie 2015, Dentons a anunțat semnarea unui acord de fuziune cu firma chineză de avocatură Dacheng.

Biroul Dentons de la București a funcționat în perioada 2003 – 2013 sub conducerea Salans, care a preluat acum 12 ani o rețea de birouri în regiune, inclusiv în România, de la firma americană Altheimer & Gray care atunci s-a închis.

Dentons are o echipă în București de 30 de avocați, din care opt parteneri – patru la nivel global și patru parteneri locali.

Sursă date și foto: Dentons. Infografic MIRSANU.RO.

Avocații Dentons au lucrat cu AmRest la finalizarea achiziției francizelor cafenelelor Starbucks din România și Bulgaria. Din echipă au făcut parte și firma de avocați bulgari Djingov, Gouginski, Kyutchukov & Velichkov. Consultanții de la KPMG, în tranzacție

Lasă un răspuns

Biroul din București al firmei de avocatură Dentons au asigurat consultanța polonezilor de la AmRest la achiziția lanțului de cafenele Starbucks din România și Bulgaria. Tranzacția, estimată la 16 mil. euro, a fost semnată în martie și a fost încheiată ieri.

Prin această achiziție, AmRest a pătruns pe piața din România – a doua ca mărime din Europa Centrală – consolidându-și astfel poziția de lider în regiune. AmRest va administra acum 18 cafenele Starbucks în România și 5 în Bulgaria.

Coordonatorul echipei Dentons a fost Perry Zizzi, Partener, care s-a ocupat de ambele tranzacții în România și Bulgaria. Bogdan Bunrău, Managing Counsel, a acordat de asemenea asistență.

“Astfel de oportunități care să implice un brand atât de îndrăgit nu se ivesc foarte des. Suntem mândri că am fost alături de AmRest în această tranzacție multijurisdicțională și sperăm să vedem câte o cafenea Starbucks la fiecare colț de stradă”, a spus Zizzi.

Avocații biroului Dentons din București au făcut echipă pe componenta de jurisdicție bulgărească alături de firma de avocatură din Sofia, Djingov Gouginski Kyutchukov & Velichkov – una dintre cele mai mari de la sud de Dunăre.

Consultanții de la KPMG au lucrat și ei în tranzacție, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

În 2007, Starbucks a intrat pe piaţa din România, deschizând prima cafenea din Europa Centrală şi de Est, în asociere cu grupul elen Marinopoulos. Marinopoulos a pierdut franciza anul trecut, în favoarea unei companii din Bulgaria.

Vânzătorul a lucrat tranzacția cu juriștii proprii, având un suport tehnic punctual din partea unor avocați bulgari.

AmRest Holding SE este cel mai mare operator independent de lanțuri de restaurante din Europa Centrală și de Est, care deține francizele KFC, Pizza Hut, Burger King și Starbucks, precum și mărcile proprii La Tagliatella, Blue Frog si Kabb. Compania este listată la Bursa de la Varșovia, cu o capitalizare de piață de 734 mil. euro și o cifră de afaceri de aproximativ 180 mil. euro la finalul primului trimestru al anului 2015.

Pe piața locală, alături de Starbucks, operează și alte lanțuri de cafenele precum Gloria Jean’s Coffees, City Caffe din grupul patronat de Dragoș Petrescu, Cafepedia sau Costa Coffee. Statistici ale Organizației Internaționale a Cafelei indică faptul că românii consumă în medie 2,3 kg de cafea pe an pe cap de locuitor, sub jumătate față de media la nivel european, de 5 kg. În plus, ritmul rapid de creștere al unora dintre afacerile de profil și profiturile obținute arată că piața locală a cafenelelor are un potențial mare de dezvoltare în perioada următoare.

AmRest Holdings este cel mai mare operator de restaurante din Europa Centrală şi mai deţine franciza pentru KFC, Pizza Hut şi Burger King. Compania este listată la bursa de la Varşovia şi are o capitalizare de 590 mil. euro. În 2013, compania a avut venituri de circa 643 mil. euro și un profit net de 1,3 mil. euro.

Compania poloneză are în spate ca acționari investitori financiari puternici precum fondul de investiții american Warburg Pincus prezent prin WP Holdings VII BV cu 31,71% din acțiuni, fonduri de pensii ale ING (18,86% din acțiuni), PZU (14,2%), Aviva (9,95%), iar un pachet de 25,29% este listat la bursa din Varșovia.

regina_maria_indicatori main

Advent așteaptă în prima săptămână din iulie ofertele finale pentru cea mai mare tranzacție din piața serviciilor medicale. Fonduri de investiții de talia Mid Europa Partners sau Warburg Pincus, cotate cu șanse să intre în ultima rundă a vânzării rețelei Regina Maria

Lasă un răspuns

Fondul de investiții Advent International așteaptă în prima săptămână din iulie ofertele finale pentru rețeaua de servicii medicale private Regina Maria, au declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO surse din piață.

Cea mai mare tranzacție în derulare pe piața serviciilor medicale private a atras în cursul acestei luni în camera de date fonduri de investiții interesate să-și facă astfel intrarea pe piața din România, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Sursele citate afirmă că fondul de investiții Mid Europa Partners este ”în cărți” pentru a ajunge în faza finală a tranzacției.

Atuurile Mid Europa Partners sunt profilul de investitor regional focusat pe oportunitățile de investiții de pe piețele din Europa Centrală și de Est plus Turcia, precum și administrarea unui portofoliu puternic în sectorul de profil, din care fac parte grupul medical turcesc Kent Hospital Group, rețeaua poloneză de laboratoare Diagnostyka, rețeaua de laboratoare Alpha Medical din Cehia și Slovacia și furnizorul de suplimente nutritive Walmark. A deținut Lux Med, cea mai mare rețea privată de sănătate din Polonia.

Mid Europa Partners ar fi fost și în 2010 interesată de preluarea Regina Maria (pe atunci se numea CMU), tranzacție tranșată în final de Advent, cel care are acum 80% din acțiuni, restul de 20% fiind în posesia fondatorului afacerii, Wargha Enayati. Singura investiție MEP în România a fost cea în operatorul de telefonie mobilă Connex, acum Vodafone România.

Mid Europa Partners (MEP) a strâns până acum fonduri de 4,2 mld. euro și investește acum din Mid Europa Fund IV, fond de investiții ridicat în 2014 cu o capitalizare de 800 mil. euro și al patrulea ridicat de la înființarea firmei în 1999. Strategia MEP vizează, de regulă, investiții de capital între 75 și 200 mil. euro pe o perioadă între 3 și 6 ani în companii cu o valoare de întreprindere cotată între 100 și 500 mil. euro.

Un alt nume intens vehiculat în jurul tranzacției de exit a Advent din România este Warburg Pincus, un fond de investiții de talie globală care este foarte activ pe segmentul tranzacțiilor cuprinse între 100 și 200 mil. dolari, marjă în care se situează și așteptările vânzătorului rețelei Regina Maria.

Warburg Pincus are în administrare active de peste 35 mld. dolari. Are la activ 14 fonduri de investiții, prin care a investit în ultimii 49 de ani peste 50 mld. dolari în 720 de companii în 35 de țări de pe Glob.

Warburg Pincus are tangență cu România prin investiția făcută în decembrie 2012 în Sand Hill Petroleum B.V., companie de explorare și producție hidrocarburi, cu subsidiare la Budapesta și București. În ianuarie 2015, Sand Hill Petroleum România S.R.L., parte a Sand Hill Petroleum B.V, a primit de la Agenția Națională de Resurse Minerale dreptul de a face lucrări de prospectare și explorare în 5 perimetre din bazinul Transilvaniei.

De asemenea, Warburg Pincus are 31,7% din acțiunile lanțului polonez AmRest, care a cumpărat în martie cafenelele Starbucks din România și Bulgaria pentru 16 mil. euro. Pe piața medicală, Warburg Pincus are un portofoliu variat de afaceri în piețe mari precum SUA, China și India. Investește în toate fazele unei afaceri și în orice geografie a lumii și în sectoare variate.

Pe lângă cele două fonduri de investiții menționate, mai multe surse din piață susțin că Acibadem, cel mai mare jucător de pe piața serviciilor medicale din Turcia, este interesat de achiziția rețelei Regina Maria.

Grupul Acibadem, afacere de 3 mld. dolari, este condus din poziția de CEO de unul din cei doi fondatori, fostul consultant financiar Mehmet Ali Aydinlar. La 58 de ani, Mehmet Ali Aydinlar, fost președinte al Federației de fotbal din Turcia între 2011 și 2012, este unul dintre cei mai bogați oameni din Turcia, cu o avere estimată de Forbes la 1,46 mld. dolari.

Cel mai mare acționar al Acibadem este IHH Healthcare Berhad, al doilea grup medical din lume după valoarea de piață. Pe bursa de la Singapore, IHH are o valoare bursieră de peste 11 mld. euro. Pe 24 ianuarie 2012, IHH și fondul suveran de investiții al statului malaezian au preluat 75% din grupul Acibadem. Fondul suveran al Malaeziei avea la rândul său 70% din IHH.

Piețele acoperite de Acibadem și IHH au centrul de greutate în Asia și se întind din Europa de Est, Macedonia, Turcia, Orientul Mijlociu până în Malaezia, China, India și Vietnam.

Tranzacția de vânzare a rețelei Regina Maria se derulează într-un climat de discreție absolută, în condițiile în care nici reprezentanții Advent,nici cei ai potențialilor cumpărători nu au făcut pe acest subiect nicio declarație de la începutul procesului de vânzare demarat în 2014. Anul trecut, Advent a mandatat banca de investiții Rothschild să se ocupe de vânzarea Regina Maria, tranzacția mergând în acest moment în paralel cu cea prin care fondul de investiții Value4Capital își face exitul din Medlife, liderul pieței de profil.

Reprezentanții Mid Europa Partners nu au făcut niciun comentariu, iar cei ai Warburg Pincus au precizat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO că nu fac niciun comentariu. Acibadem nu a putut fi contactată până la momentul publicării articolului.

Unul dintre indicatorii – cheie al tranzacției, EBITDA (nivelul câștigurilor înregistrate înaintea plății dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării) are valoarea de 8,3 mil. euro pentru 2014, iar estimarea conducerii companiei Regina Maria pentru 2015 este de 12 mil. euro, conform datelor făcute publice până acum. Afacerile Regina Maria în 2014 au fost de 55 mil. euro.

Evaluarea afacerii fondate în urmă cu 20 de ani de medicul german de origine iraniană Wargha Enayati depinde și de multiplul aplicat EBITDA. Vânzarea coordonată de Advent are valoare de referință pentru alte tranzacții ce vor urma în sectorul de profil, însă prețul final poate fi influențat direct și de elemente specifice precum nivelul datoriilor sau alte condiții impuse de părți.

Afacerea Regina Maria a pornit în 1995 sub numele de Centrul Medical Unirea sau, pe scurt, CMU. În 2010, pachetul majoritar al afacerii CMU conduse de Wargha Enayati este preluat de către fondul de investiții Advent International.

Regina Maria are acum în portofoliu peste 230.000 de abonați, 19 policlinici proprii, 4 spitale, din care două în București, două maternități, centre de imagistică, laboratoare și bancă de celule stem, conform informațiilor prezentate pe site-ul companiei. În 2013, bilanțul companiei indica o cifră de afaceri de 150,8 mil. lei (34,1 mil. euro) și pierderi de 5,5 mil. lei (1,2 mil. euro) la un personal format din 859 de oameni, potrivit bilanțului făcut public.

Advent International este un administrator global de fonduri de investiții, comparabil cu Warburg Pincus prin prisma valorii activelor, de 33 mld. dolari.

A investit peste 28 mld. dolari în 31 de ani în 300 de tranzacții din 40 de piețe de pe Glob. În România, Advent are un istoric bogat de tranzacții, fiind activă de 20 de ani. A rulat investiții locale de la industria berii până la medicamente, materiale de construcții și servicii medicale. Acum 10 ani, Advent a făcut una dintre cele mai spectaculoase exituri reușind să vândă producătorul de medicamente Terapia Cluj Napoca indienilot de la Ranbaxy într-o tranzacție de 324 mil. dolari, după ce cumpărase afacerea cu câțiva ani înainte pentru circa 40 mil. dolari.

Criza din 2008 încoace a prins Advent cu o expunere în sectoare care au intrat în declin, iar seria de tranzacții de exit nu a mai fost la nivelul valorii achizițiilor Labormed, cumpărată cu 123 mil. euro în 2008, Deutek ori Ceramica Iași. Vânzarea rețelei Regina Maria echivalează cu lichidarea portofoliului local și cu exitul local al unui jucător global din industria fondurilor de investiții.

Tranzacție în farma: Labormed este preluată de CVC Capital Partners, fondul suveran de investiții Temasek din Singapore și americanii de la Vatera. Cele trei fonduri de investiții iau printr-o tranzacție internațională pachetul majoritar de acțiuni al proprietarului producătorului local de medicamente generice cu afaceri de 30 mil. euro de la Pamplona Capital Partners. Alvogen, evaluat la circa de 12 de ori EBITDA

Lasă un răspuns

Producătorul local de medicamente Labormed va fi preluat indirect de către un consorțiu de fonduri investiții condus de către CVC Capital Partners, din care mai fac parte fondul suveran de investiții Temasek din Singapore și firma americană de investiții Vatera Healthcare Partners.

Cele trei fonduri de investiții au cumpărat printr-o tranzacție internațională pachetul de acțiuni de control al Alvogen, care a preluat acum doi ani producătorul local de medicamente, de la Pamplona Capital Partners, potrivit unui comunicat al Alvogen. Pamplona rămâne cu un pachet mic de acțiuni la Alvogen, iar Aztiq Pharma, vehiculul de investiții condus de Robert Wessman, șeful Alvogen, va rămâne cu un pachet semnificativ de acțiuni în companie.

Părțile nu au făcut publice nici mărimea exactă a participației Alvogen vândute și nici valoarea tranzacției. Surse citate de Wall Street Journal și presa internațională susțin că tranzacția evaluează Alvogen la 2 mld. dolari, adică la un multiplu de 11 – 12 aplicat la EBITDA (câștigurile înregistrate înaintea plății dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării – n.r.).

Firmele de avocatură White & Case, Simpson Thacher & Bartlett și Slaughter and May și-au împărțit rolurile în tranzacție, potrivit publicației britanice Legal Business. Sursa citată afirmă că americanii de la White & Case au lucrat în acest dosar cu CVC Capital Partners, iar londonezii de la Slaughter and May au asistat fondul suveran din Singapore Temasek, în timp ce Simpson Thacher & Bartlett și Lowenstein Sandler au fost în echipa de consultanți juridici ai Alvogen și ai Pamplona. White & Case are alianță exclusivă în România cu firma de avocatură Bondoc & Asociații, condusă de Managing Partnerul Lucian Bondoc.

Grupul american Alvogen a cumpărat Labormed în decembrie 2012 de la fondul de investiții Advent International care preluase în 2008 producătorul de medicamente pentru 123 mil. euro.

Labormed Pharma a înregistrat în 2014 o pierdere de 20 mil. lei (4,5 mil. euro) la o cifră de afaceri de 136,7 mil. lei (30,8 mil. euro) și un personal format din 241 de angajați.

Afacerea Labormed a fost fondată în 1991 de către mai mulți medici şi farmacişti români.

Portofoliul Labormed cuprinde medicamente cu prescripţie, medicamente eliberate fără prescripţie medicală, suplimente alimentare şi dispozitive medicale.

Alvogen a intrat pe piaţa românească în 2010, avându-l şef pe fostul director general al Actavis România, Laurenţiu Scheuşan, care ocupă poziția de CEO al Labormed Alvogen.

Anul trecut, un alt producător mare local de medicamente, fosta Terapia Cluj – Napoca, și-a schimbat tot indirect proprietarul după preluarea Ranbaxy de către puternicul grup Sun Pharmaceutical, deținut de miliardarul indian Dilip Shanghvi, a cărui avere este estimată de Forbes la 20 mld. dolari, mai mare cu 50% față de cea a magnatului oțelului, Lakshmi Mittal.

CVC Capital Partners este unul dintre cei mai mari administratori de fonduri de investiții din lume, care a strâns peste 71 mld. dolari de la investitori până acum.

Temasek, fondul suveran din Singapore, are în administrare un portofoliu cu o valoare netă de 223 mld. dolari.

Vatera Healthcare Partners este o firmă cu capital de risc specializată în investiții în companii cu profil biofarmaceutic. Are sediul la New York și a fost înființată în 2007 de Michael Jaharis, fondator al Key Pharmaceuticals și Kos Pharmaceuticals.

rcs_top_credite_2007_2013_tabel main

RCS & RDS face una din cele mai mari tranzacții de finanțare și împrumută în jurul a 270 mil. euro de la un grup de bănci din care fac parte UniCredit, ING, Citibank și BRD. Banii sunt luați de firma lui Teszari pentru refinanțarea unor credite contractate în 2013

Lasă un răspuns

RCS & RDS, companie cu operațiuni pe piața de comunicații și media controlată de omul de afaceri Zoltan Teszari, intenționează să împrumute aproximativ 1,2 mld. lei (circa 270 mil. euro) de la un grup de bănci din care fac parte UniCredit, ING Bank, Citibank și BRD, au declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO surse din piață.

Banii sunt destinați refinanțării unor credite contractate anterior de companie, au precizat sursele citate. În 2013, compania controlată de omul de afaceri de 45 ani din Oradea a luat un credit de 250 mil. euro scadent în 2018 și o linie de finanțare pentru asigurarea capitalului de lucru în valoare de 50 mil. euro, finanțări sindicalizate de Citibank şi ING Bank.

Reprezentanții BRD, Citibank, ING Bank și cei ai RCS & RDS nu au făcut niciun comentariu pe marginea acestui subiect.

„Conform legislației secretului bancar, a acordurilor de confidențialitate față de clienți, cât și a normelor etice și deontologice, UniCredit Țiriac Bank nu poate comenta intențiile de finanțare sau refinanțare ale clienților săi, și nici tranzacțiile, fie ele existente sau inexistente, care nu sunt încă în domeniul public” au spus reprezentanții UniCredit.

Cele patru bănci sunt principalii creditori locali la care RCS & RDS a apelat de-a lungul timpului pentru a-și finanța planurile de extindere și campaniiile de achiziții de operatori locali de pe piața de cablu. Pe piața locală a creditelor pentru companii, finanțarea pentru RCS intră în categoria celor mai mari alături de creditul luat de Petrom de 1 mld. euro și pachetul de împrumuturi de 360 mil. dolari contractat de firmele fostului grup Rompetrol, acum KMG International.

Periodic, firma controlată de Teszari ”rostogolește” împrumuturile luate de la băncile locale, operațiune prin care își refinanțează creditele mai vechi și își asigură finanțarea planurilor de extindere. La rândul lor, băncile pun gaj pe acțiunile companiei, pe conturi și pe alte active ale acesteia.

RCS & RDS este alături de OMV Petrom una din puținele companii locale curtate de bancheri datorită nivelului stabil al veniturilor, al modelului de afacere care generează constant lichidități și al marjei de profit atractive. Astfel, prospectul de emisiune de obligațiuni de acum doi ani indica pentru primul semestru din 2013 un nivel al marjei de profit EBITDA (câștiguri înainte de plata dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării) de 42% raportat la venituri.

De finanțele RCS & RDS, și implicit de discuțiile cu bancherii, se ocupă Serghei Bulgac, 39 de ani, care a preluat luna trecută poziția de director general, părăsită anterior de Alexandru Oprea, 56 de ani.

RCS & RDS și-a extins puternic portofoliul de afaceri, liderul pieței de cablu TV și de internet, trecând în ultimii ani la ofensivă pe piața telefoniei mobile, pe piața de media pe segmentele de TV și radio, iar în ultima vreme abordează investiții pe piața de energie, parcuri fotovoltaice și chiar distribuție de electricitate.

Principalii săi concurenți pe piețele de profil sunt Telekom România, UPC, Orange și Vodafone.
Harta operațiunilor RCS & RDS s-a modificat recent prin vânzarea operațiunilor din Serbia, Croația, Slovacia și Cehia, firma concentrându-și resursele asupra piețelor din România și Ungaria.

Compania a raportat pentru 2014 venituri totale de 2,8 mld. lei (648 mil. euro, calculate la cursul mediu anual comunicat de BNR – n.r.), o pierdere de 71 mil. lei (16 mil. euro) la un număr mediu de 10.063 de angajați, potrivit ultimului bilanț făcut public de Ministerul Finanțelor Publice. Același bilanț indică datorii totale de 4,3 mld. lei (0,97 mld. euro), creanțe de aproape 700 mil. lei (156 mil. euro) și capitaluri totale de 491 mil. lei (110 mil. euro). În 2013, veniturile totale erau mai mari comparativ cu 2014, la fel și capitalurile totale ale firmei, în timp ce pierderile, creanțele și numărul de angajați aveau valori mai mici.

În noiembrie 2013, RCS & RDS a ieșit pe piețele financiare internaționale cu o emisiune de obligațiuni de 450 mil. euro cu maturitate de 7 ani la o dobândă de 7,5% pe an. Titlurile pot fi răscumpărate anticipat cel mai devreme în noiembrie 2016.

RCS & RDS este controlată indirect de Teszari, care avea în noiembrie 2013 un pachet de 63,69% din RCS & RDS Management SA. Aceasta la rândul ei are 63,02% din Cable Communications Systems NV Olanda, ce deține 88,93% din acțiunile RCS & RDS.

Ultimele date disponibile indică pe Teszari ca având un pachet de 58,91% din RCS & RDS, urmat de americanul Wayne Grant Quasha cu 13,7%, Eton Park cu 6,85%, iar mai mulți manageri ai companiei și foști colaboratori ai lui Teszari cu pachete de la 1% până la 3,92%.

Wayne Grant Quasha, 68 de ani, are origini britanice și activează la New York. La RCS, e acționar prin vehiculul de investiții Carpathian Cable Investment Limited.

Eton Park este un fond de investiții cu active totale de 9 mld. dolari, fondat de americanul Eric Mindich, 48 de ani, fost partener la Goldman Sachs, cea mai mare bancă de investiții din lume. În perioada 2012 – 2014, Eton Park a înregistrat în medie un randament anual de 13%.

Afacerea RCS & RDS a fost fondată în 1994. Originile sale ajung însă în 1992 când Teszari, care a făcut judo de performanță în tinerețe, împreună cu alți asociați pune bazele firmei de cablu TV TVS Holding Brașov, care în 2005 avea să fuzioneze cu RCS & RDS.

Din 1997, afacerea de cablu TV a început să se extindă spre piața de internet fix. În 2003, compania a lansat operațiuni pe piața de telefonie fixă, iar în 2005 are loc fuziunea RCS (cablu TV) cu RDS (internet, date) și ia naștere RCS & RDS. În același an, americanii de la UPC cumpără afacerea Astral Telecom, printre ai cărei fondatori era și Horia Ciorcilă, președintele Băncii Transilvania. Urmează apoi lansarea de operațiuni pe piața de telefonie mobilă și DTH  – televiziune digitală prin satelit.

Pe plan extern, RCS intră pe piața din Ungaria în 1998, apoi urmează Slovacia în 1999 și treptat și alte țări din regiune. Din 2013 încoace, RCS începe exitul din piețele regionale, axându-se pe România și Ungaria. România înseamnă peste 60% din afacerile RCS & RDS, iar Ungaria aproape 18%. În paralel, RCS investește în piața de media prin lansarea și achiziția de televiziuni specializate pe nișe – sport (Digisport), muzică (UTV), știri (Digi 24), film (Digi Film) și altele, iar în 2014 cumpără rețeaua de stații radio ale CME într-o tranzacție estimată în jurul a 4 mil. euro.

Pe 18 iunie, CCS, acționarul majoritar al RCS & RDS este așteptat să-și anunțe rezultatele financiare pe primul trimestru al anului.

petrom_credit_1_mld_euro_indicatori main

Cine a dat Petrom creditul de 1 mld. euro. Băncile germane Deutsche Bank și Commerzbank, japonezii de la Mizuho, Intesa din Italia și Credit Agricole (Franța) au intrat pe lista celor 17 creditori care au dat cel mai mare împrumut acordat vreodată unei companii din România. Care sunt băncile și ce rol au jucat în tranzacție

Lasă un răspuns

Jumătate din lista celor 17 bănci care au dat Petrom creditul sindicalizat de 1 mld. euro, cel mai mare împrumut corporativ acordat unei companii din România, sunt nume noi față de creditorii firmei din 2011, conform datelor furnizate în exclusivitate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO de către reprezentanții OMV Petrom.

Astfel, băncile germane Deutsche Bank și Commerzbank, japonezii de la Mizuho, Intesa Sanpaolo din Italia și Credit Agricole (Franța) au dat bani companiei petroliere locale aflate în portofoliul grupului austriac OMV alături de alte instituții de credit care au participat și la împrumutul de 930 mil. euro, refinanțat luna trecută.

BRD și SocGen (banca – mamă a BRD), împreună cu UniCredit Bank Austria AG au acționat în cadrul tranzacției ca și agenți (Bookrunners) și aranjori principali coordonatori mandatați.

Erste Group Bank AG (banca – mamă a BCR), BCR, ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala București, Intesa Sanpaolo S.p.A și Mizuho Bank Nederland N.V. au fost atât agenți, cât și aranjori principali mandatați, potrivit reprezentanților Petrom.

De asemenea, Raiffeisen Bank International AG (banca – mamă a Raiffeisen Bank România), Raiffeisen Bank Romania, BNP Paribas CIB Sucursala București, Commerzbank Aktiengesellschaft Filiala Luxemburg și The Bank of Tokyo-Mitsubishi UFJ Ltd au fost aranjori principali mandatați ai creditului sindicalizat.

Citi, Deutsche Bank AG și Credit Agricole Luxemburg au avut rol de aranjori principali în cadrul împrumutului.

Pe lista aranjorilor au intrat Barclays Bank Plc, Garanti Bank S.A., OTP Bank România S.A și KDB Irlanda Limited.

Structura tranzacției în care toate băncile participante sunt aranjori, iar bookruneri (agenți) sunt mai multe bănci este considerată de specialiști ca fiind una mai puțin uzuală comparativ cu alte sindicalizări și indică dorința bancherilor de a-și limita expunerile pe finanțare, dar și de a câștiga mai mulți bani din comisioanele aferente creditului, în condițiile în care beneficiul Petrom rămâne costul mai mic al refinanțării comparativ cu împrumutul luat în 2011.

Pe de altă parte, liderii consorțiului SocGen și UniCredit este de așteptat să fi luat și cele mai mari expuneri pe credit. Băncile care și-au asumat în tranzacție atât rol de agent (bookrunner), cât și de aranjor vor încasa de la Petrom mai mulți bani decât băncile cu un rol mai mic în tranzacție.

De regulă, poziția de agent (bookrunner) este luată de băncile care au un istoric de creditare mai bogat în relația cu firma creditată, urmăresc execuția tranzacției, urmăresc fluxurile financiare ale firmei și garanțiile aduse de împrumutat.

La creditul din 2011, atât BRD, SocGen, cât și UniCredit s-au numărat atunci printre agenții tranzacției.

De asemenea, numărul mare de bănci internaționale prezente în tranzacție indică un cost mai avantajos pentru atragerea banilor de către Petrom decât dacă i-ar fi atras numai de la bănci locale, ceea ce oricum nu ar fi fost posibil dat fiind calibrul prea mare al tranzacției pentru piața locală.

Noul credit multivalută este disponibil în lei, euro și dolari. Discuțiile pentru contractarea împrumutului au fost pornite de Petrom cu băncile în luna martie. La negocierile cu băncile, Petrom a fost reprezentat de o echipă interdepartamentală condusă de Trezorerie. Banca Transilvania, care a fost pe lista creditorilor companiei în 2011, a fost invitată să participe la tranzacție, dar nu a făcut-o. De asemenea, lipsesc și alte nume de creditori față de acum 4 ani.

Noul împrumut are o maturitate de 5 ani cu posibilitate de prelungire încă doi ani consecutivi, deci scadent până în mai 2022, și este destinat înlocuirii unei linii de credit sindicalizate în valoare de 930 mil. euro contractate în noiembrie 2011 și neutilizate până acum. În plus, dacă va fi necesar vor fi utilizate fonduri din noul credit pentru finanțarea operațiunilor curente.

În 2011, Petrom lua un credit de 930 mil. euro, disponibil atât în euro, cât și în lei, de la un grup de 14 bănci, lideri de consorțiu fiind atunci BNP Paribas, BRD Groupe Societe Generale, Citi, Raiffeisen și Unicredit.

Celelalte bănci care au finanțat compania petrolieră din grupul austriac OMV au fost BCR, Banca Transilvania,britanicii de la Barclays, BAWAG (Austria), La Caixa (Spania), grupul financiar olandez ING, gigantul american JP Morgan, banca ungară OTP și japonezii de la Bank of Tokyo – Mitsubishi. Creditul din 2011 avea o maturitate de trei ani, cu posibilitate de prelungire doi ani consecutivi.

OMV Petrom are un profil financiar solid, cu un grad de îndatorare de 3% la nivelul anului trecut, de trei ori mai mic față de nivelul înregistrat în 2011, anul în care a luat împrumutul.
Scăderea puternică a cotației petrolului pe piețele internaționale a adus deja o corecție a rezultatelor Petrom și a redus programul anual de investiții, care în anii anteriori se situa în jurul a 1 mld. euro pe an.

În perioada dintre trimestrul al patrulea din 2013 și ultimul trimestru din 2014, cotația țițeiului Ural procesat de Petrom a scăzut cu peste 43% de la 109 dolari pe baril la 76 de dolari pe baril.

Petrom a încheiat anul trecut cu numerar și echivalent numerar de 1,268 mld. lei (285,8 mil. euro) și un profit net de 2,1 mld. lei (473 mil. euro), la jumătate față de nivelul – record de 4,8 mld. lei (1,08 mld. euro).

Petrom, liderul pieței petroliere interne, este controlat din 2004 încoace de către grupul austriac OMV, care deține 51,01% din acțiuni, statul român mai având un pachet de 20,6%, iar Fondul Proprietatea circa 19%. Compania are o structură integrată, cu operațiuni de explorare & producție petrolieră, rafinare și distribuție și o divizie de gaze și energie electrică.

Petrom este producător de petrol, gaze și energie electrică, iar pariul cu cea mai mare miză în care este implicată compania sunt perimetrele de explorare la mare adâncime din Marea Neagră, unde caută hidrocarburi alături de americanii de la ExxonMobil. O schimbare importantă cu efect asupra Petrom a avut loc recent odată cu numirea germanului Rainer Seele, fost CEO al Wintershall, în poziția de CEO al OMV, post din care a plecat Gerhard Roiss.

Trei tranzacții, trei exituri: Căderea cotației petrolului și banii pierduți în explorări fără rezultat au alungat dintr-un foc din România pe irlandezii de la Petroceltic, pe canadienii de la Sterling Resources și pe australienii de la Beach Energy. Gabriel Comănescu rămâne în cele două perimetre din Marea Neagră părăsite de cele trei firme petroliere străine. Ce tranzacții au eșuat anterior în cele două perimetre: Petroceltic voia în februarie 2014 aprobarea ANRM pentru a prelua jumătate din participațiile lui Comănescu și să vândă o parte mai departe către Beach Energy

Lasă un răspuns

Compania petrolieră irlandeză Petroceltic International a anunțat, ieri, vânzarea operațiunilor din România către GVC Investment BV, un vehicul de investiții care poartă inițialele lui Gabriel Valentin Comănescu, proprietarul grupului de firme Upetrom și cel care deținea deja participații în cele două perimetre care fac obiectul tranzacției.

Seria de tranzacții din perimetrele de explorare petrolieră din Marea Neagră, blocul 27 Muridava și blocul 28 Est Cobălcescu, marchează exitul din România a trei companii străine – Petroceltic (Irlanda), Sterling Resources (Canada) și Beach Energy (Australia) după ce au pierdut bani în căutarea de rezerve de hidrocarburi în timp ce omul de afaceri Gabriel Comănescu rămâne încă în această afacere. La aceasta se adaugă impactul căderii cotației țițeiului în ultimul an pe piețele internaționale, care afectează planurile de investiții ale mai multor firme din sectorul de explorare.

Anterior tranzacțiilor de exit, harta mișcărilor companiilor implicate în cele două perimetre arăta pe dos : Petroceltic cerea aprobarea Agenției Naționale de Resurse Minerale (ANRM) pentru preluarea unor participații de la Petromar Resources, companie din grupul de firme controlat de Comănescu, iar apoi un transfer către Beach Petroleum, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Pe 12 iunie, Petroceltic, operator cu o participație de 40% în perimetrul 27 Muridava, a preluat și participația de 40% a Sterling Resources. Prețul tranzacției nu a fost făcut public. Partea canadiană a precizat însă că ”va fi primită o plată non – materială în cadrul tranzacției plus acceptarea de către cumpărător a tuturor obligațiilor restante”.

În paralel, în blocul 28 Est Cobălcescu, irlandezii care aveau tot poziția de titular de acord de concesiune și o cotă de 40% în perimetru, au preluat și pachetul de 30% deținut de Beach Petroleum SRL a australienilor de la Beach Energy. Nici aici valoarea tranzacției nu a fost făcută publică. Compania australiană a anunțat că transferul participației către Petroceltic s-a făcut la ”valoare nominală” și că tranzacția a fost aprobată de ANRM.

Restul participațiilor de 20% în blocul 27 Muridava, respectiv de 30% în blocul 28 Est Cobălcescu, sunt deținute de către Petromar Resources, firmă controlată de Gabriel Comănescu.

După ce au strâns și participațiile canadiene și australiene din cele două perimetre, irlandezii și-au făcut și ei exitul prin vânzarea Petroceltic România BV, compania care deține cele două licențe de explorare în sectorul românesc al Mării Negre.

Nici valoarea acestei tranzacții nu a fost făcută publică. Publicația Irish Times afirmă că tranzacția dintre Petroceltic și GVC Investment BV nu a implicat plăți materiale și înseamnă preluarea datoriilor și obligațiilor aferente de către cumpărător. Într-un astfel de scenariu, tranzacțiile ar indica dorința vânzătorilor de a-și limita pierderile înregistrate de pe urma operațiunilor din România.

Tranzacțiile de exit au primit aprobarea ANRM, precizează reprezentanții companiei irlandeze.
”Aceasta pune capăt implicării noastre în sectorul românesc al Mării Negre. Acest proces de dezangajare este parte a strategiei noastre de a ne concentra eforturile pe producția noastră și dezvoltări de active și să ieșim din asocieri de explorare cu risc mare. Acum, ne-am retras din România și Kurdistan și ne concentrăm eforturile viitoare de explorare pe Egipt și Italia”, a spus Brian O’Cathain, CEO al Petroceltic.

Presiuni pentru un exit al Petroceltic din România au venit încă de la începutul anului din partea principalului său acționar, elvețienii de la Worldview Capital Management, care dețin 28,14% din acțiuni. Aceștia au cerut în Adunarea Generală a acționarilor de pe 25 februarie înlocuirea lui Brian O’Cathain din poziția de CEO, pe care l-au acuzat că aduce prejudicii afacerilor companiei, și numirea lui Angelo Moskov, CEO al Worldview Capital Management, și a unui alt om susținut de elvețieni pe poziții de directori ai Petroceltic, propunere însă respinsă în final la vot.

Cererea Worldview Capital Management de vânzare a operațiunilor din România a prins însă contur câteva luni mai târziu.

Exitul a fost o opțiune strategică și pentru celelalte două firme străine cu interese locale.

Astfel, australienii de la Beach Energy afirmă că exitul din România înseamnă încă un pas din planul de a-și restrânge operațiunile mai aproape de țara de origine, unde se pot concentra pe resursele de creștere a afacerii.

De asemenea, canadienii de la Sterling Resources spun că afacerea pe care o au în România depășește calibrul companiei, care preferă să-și investească banii și resursele pe piețele din Marea Britanie și Olanda.

La nivel local, exitul Sterling Resources a fost un proces început încă din 2014 cu transferul unei participații de 65% din sectorul de apă adâncă al blocului Midia din Marea Neagră către compania americană ExxonMobil și OMV Petrom. Tranzacția cuprinde plăți de 29,25 mil. dolari până la descoperirea unui zăcământ exploatabil comercial și încă 19,5 mil. dolari după pornirea producției.

Pe 26 martie, canadienii au anunțat vânzarea a 4 licențe de explorare ale subsidiarei din România către fondul de investiții Carlyle, care vor plăti 42,5 mil. dolari. La finalizarea tranzacției în luna iunie, Sterling va plăti la rândul său 10 mil. dolari către Gemini ca urmare a unui acord de investiții încheiat în 2007 cu Gemini Oil & Gas Fund II, la care se adaugă o plată în acțiuni cu o valoare de 7,5 mil. dolari. Canadienii ies din România și pregătesc aceeași mișcare în Franța.

Tranzacțiile dintre Petroceltic, Beach Energy și Comănescu care nu au trecut de ANRM

Cele două licențe ale Petroceltic din România au un termen inițial de explorare de 3 ani începând cu octombrie 2011 și au fost prelungite de ANRM cu încă 18 luni, deci până în aprilie 2016, datorită unor întârzieri cu lucrările de foraj de sonde. În fiecare din cele două perimetre, irlandezii au forat în perioada 2013 – 2014 câte o sondă, însă rezultatele testelor nu au indicat existența unor zăcăminte ce pot fi exploatate comercial astfel că sondele au fost abandonate. Au continuat însă lucrările de seismică și cercetare în vederea găsirii de rezerve de țiței.

În acest context, autoritățile române au fost solicitate în februarie 2014 să aprobe transferuri de participații în cele două perimetre. Astfel, Petroceltic Romania B.V., care deține poziția de operator cu cote de participație de 40% în fiecare perimetru, a solicitat ANRM aprobarea achiziției a încă 15% în blocul 28 și a altor 10% din blocul 27 de la Petromar Resources, care ulterior urmau să ajungă la Beach Petroleum (CEE) SRL, subsidiara locală a australienilor, conform informațiilor făcute publice pe site-ul Petroceltic.

În dosarul privind transferul de participație din blocul 27, ANRM a fost notificată printr-o adresă din 27 februarie de către titularul acordului de concesiune și firma Beach Petroleum.
”A.N.R.M. nu a aprobat transferul solicitat, prin urmare, a notificat titularul prin adresa cu nr. 7304 din 10 iulie 2014. Ulterior, titularul, respectiv compania Beach Petroleum au solicitat retragerea documentației”, au precizat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

În celălalt caz, potențiala tranzacție s-a finalizat tot cu un eșec.

”Prin adresa nr. 2285 din data de 27 februarie 2014, titularul de acord petrolier – constituit din societățile Petromar Resources, Petroceltic Romania B.V., Beach Petroleum – a notificat Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu privire la intenția de transfer a unei cote din drepturile deținute şi obligatiile asumate de titular în cadrul acordului petrolier de explorare, dezvoltare și exploatare din perimetrul EX rdocumentele aferente, conform legii. Ulterior, titularul a solicitat retragerea cererii de transfer şi a documentației aferente”, au răspuns reprezentanții ANRM la solicitarea jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO.

Petroceltic sunt prezenți la nivel local prin intermediul Petroceltic Romania BV Amsterdam Sucursala București, care a cumulat în perioada 2011 – 2013 pierderi totale de 63,1 mil. lei (peste 14 mil. euro). Numai costurile cu forarea unei sonde în 2014 în perimetrul 27 au fost de 8,1 mil. dolari, ceea ce ridică nota de plată pentru operațiunile din România în jurul valorii de 20 mil. euro. La 31 decembrie 2013, veniturile subsidiarei locale erau de 14 mil. lei (3 mil. euro).

Firma irlandeză a înregistrat în primul semestru al anului trecut pierderi globale de 57,4 mil. dolari față de 16 mil. dolari cu un an înainte la venituri globale de 96,3 mil. dolari în scădere de la 103,7 mil. dolari în anul anterior.

Australienii de la Beach Energy sunt prezenți prin subsidiara Beach Petroleum (CEE) SRL din august 2012 și nu au făcut bani în România. Pierderile raportate în perioada 2012 – 2013 cumulează numai 76.000 lei (circa 17.000 euro). În 2013, au avut afaceri de 3,5 mil. lei (0,8 mil. euro). Capitalurile firmei locale erau la 31 decembrie 2013 de 102 mil. lei (23 mil. euro).

În raportul anual, australienii notează că până la 31 decembrie 2014 valoarea participațiilor din România cu 30 mil. dolari până la zero, fără să fie programate noi lucrări de explorare. În semestrul al doilea, Beach Energy a raportat o scădere a veniturilor la 426 mil. dolari față de 557 mil. dolari cu un an înainte și trecerea pe pierderi cu un nivel de 79 mil. dolari față de un câștig de 160 mil. dolari în perioada similară a anului anterior. Principalul acționar este un grup privat de investiții australian, Seven Group.

Canadienii de la Sterling Resources activează la nivel local prin Midia Resources, înregistrată în 2007. Compania locală avea la finele lui 2014 capitaluri totale de 31,8 mil. lei (7 mil. euro).

Brațul local al canadienilor a strâns pierderi cumulate în perioada 2009 – 2014 de 61,7 mil. lei, din care 33 mil. lei (7,5 mil. euro) numai în ultimul an. În perioada menționată, Midia Resources a obținut profit numai în 2012, de 11,6 mil. lei, an în care a raportat și un nivel – record al veniturilor, de 211 mil. lei (50 mil. euro). În octombrie 2012, Sterling a vândut o participație în blocul Midia către Exxon și Petrom pentru plata în 3 tranșe a circa 78 mil. dolari.

Până acum, în perimetrele din Marea Neagră, Exxon Mobile și OMV Petrom au raportat recent indicii promițătoare privind descoperirea de rezerve de gaze exploatabile comercial, planuri de care se leagă în bună măsură asigurarea independenței energetice a României.

În ultimii 25 de ani, mai multe companii petroliere străine au investit fără succes sume mari de bani pentru a găsi țiței și gaze în România, printre care giganți ca Shell, BP sau Total.

Fondul de investiții cu capital de risc Catalyst România a ajuns la a cincea tranzacție locală în sectorul Tehnologie – Media – Telecom. Fondul preia un pachet minoritar de acțiuni la un dezvoltator de programe pentru formulare printr-o majorare de capital de peste 1 mil. euro

Lasă un răspuns

Fondul de investiții Catalyst România, cu capital de risc și dedicat IMM-urilor locale din sectorul Tehnologie – Media – Telecom, a anunțat că a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei 123ContactForm, dezvoltator software de formulare și studii pentru companii și ONG-uri la nivel global.

Fondul a investit peste 1 mil. euro prin majorare de capital și își completează astfel portofoliul de investiții în companii de profil după tranzacțiile derulate anterior la Avocatnet, Simartis Telecom, elefant.ro și Green Horse Games. În toate tranzacțiile bifate până acum, fondul de investiții ridicat la finele lui 2012 cu o capitalizare – țintă de 30 mil. euro, a intrat numai ca acționar minoritar investind capital de creștere în IMM-uri.

„123ContactForm este o companie solidă, cu un bun management și cu o creștere rapidă, care are un potențial deosebit de a continua dezvoltarea la nivel global. Investiția se potrivește perfect profilului Catalyst România – de a susține o companie românească de tehnologie cu creștere ridicată și cu un istoric de vânzări globale pentru produse software adaptabile. Suntem bucuroși să susținem procesul de dezvoltare al 123ContactForm și avem încredere în succesul companiei pe termen lung”, a declarat Marius Ghenea, care din luna februarie a intrat ca Senior Advisor în echipa 3TS Capital Partners, care administrează mai multe fonduri de investiții, inclusiv Catalyst România. Ghenea va fi reprezentantul noului investitor financiar în Consiliul de administrație al firmei finanțate, 123ContactForm, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Majorarea de capital va ajuta 123ContactForm să dezvolte produse noi, să intensifice eforturile de marketing și să extindă echipa.

123ContactForm a fost fondată în 2010 ca o companie care dezvoltă software pentru creatorii de formulare. Din echipa inițială au facut parte Florin Cornianu (CEO) și Tudor Bastea (CTO), din 2011 alăturându-se și Adrian Gheară în calitate de consultant și membru al board-ului, în urma unei investiții acordate companiei. 123ContactForm are sediul în Timișoara și o echipă de 42 de membri, potrivit comunicatului de presă al fondului de investiții.

Bilanțul companiei înregistrate în Timișoara, 123ContactForm SRL, pentru 2014 indică 17 angajați la o cifră de afaceri de 2,2 mil. lei (circa 0,5 mil. euro) și un profit net de 0,2 mil. lei (circa 50.000 euro). Față de 2012, cifra de afaceri a crescut de 10 ori, rezultă din datele făcute publice de Finanțe, iar în ultimul an o dublare de la 0,9 mil. lei în 2013 până la 2,2 mil. lei în 2014.

„Am reușit să creștem și să ne dublăm cifra de afaceri de la an la an doar prin resurse personale și din veniturile companiei. Cu toate acestea, înțelegem că un investitor puternic de venture capital ne poate ajuta să ne maximizăm potențialul. Prin urmare, suntem foarte încântați să avem alături de noi echipa experimentată a 3TS Catalyst România, ca partener care își asumă riscurile afacerii și ne oferă sprijin financiar, expertiză și îndrumare strategică”, a completat Florin Cornianu, fondator și CEO 123ContactForm.

Părțile nu au făcut publică mărimea pachetului de acțiuni preluat de fondul de investiții.

Catalyst România este primul fond de private equity dedicat României, finanţat în principal de către Fondul European de Investiţii (FEI) prin iniţiativa JEREMIE, ca parte a Programului Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” 2007-2013, co-finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Fondul Catalyst România investește între 500.000 euro și 2 mil. euro și principalii săi investitori de capital sunt Fondul European de Investiții (care face parte din grupul Băncii Europene de Investiții), administratorul de fonduri de investiții BT Asset Management (parte a grupului financiar Banca Transilvania), administratorul de fonduri de investiții 3TS Capital Partners, precum şi alţi investitori privaţi. FEI a pus 10 mil. euro în capitalul fondului de investiții Catalyst România.

Sectorul TMT este unul dintre cele mai atractive la nivel global pentru fondurile de investiții cu apetit de risc datorită ritmului exponențial de creștere al afacerii și a marjelor stabile. În ultimii, numărul sectoarelor economice – țintă pentru fondurile de investiții s-a îngustat vizibil în condițiile în care IMM-urile au fost lovite de valuri de insolvențe provocate de scăderea consumului în anii de criză, și, implicit, de lipsa de lichiditate a afacerii.

bcr main

Trei candidați au rămas în cărți pentru tranzacția Neptun de la BCR. Banca așteaptă în iulie ofertele finale pentru pachetul de credite neperformante de 2,7 mld. euro. În cursă au rămas Blackstone alături de HIG și AnaCap, Deutsche Bank cu The Baupost Group și Sankaty Advisors, respectiv americanii de la Lone Star. Prețul plătit ar putea fi în jurul a 20 de eurocenți pentru fiecare euro din valoarea nominală a portofoliului de datorii vândut de BCR

Lasă un răspuns

BCR, cea mai mare bancă locală, avansează cu cea mai mare tranzacție de credite neperformante de pe piața românească, care înseamnă vânzarea unui pachet de credite neperformante de 2,7 mld. euro, conform unor surse citate de blogul londonez specializat în informații financiare CostarFinance. Ofertele angajante în cadrul acestei tranzacții sunt așteptate în luna iulie, susțin surse din piața financiară.

Conform sursei citate, în cursă au rămas consorțiile formate de Blackstone alături de HIG și AnaCap, Deutsche Bank cu The Baupost Group și Sankaty Advisors, respectiv americanii de la Lone Star, iar Apollo Global Management s-ar fi retras din cursă. Jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO a scris în premieră pe 28 mai că BCR a ajuns în faza depunerii ofertelor neangajante la tranzacția de vânzare de NPL-uri de 2,7 mld.euro și că în camera de date au ajuns printre potențialii cumpărători Apollo din SUA, un consorțiu format din americanii de la Blackstone, HIG Capital și fondul londonez AnaCap, un alt consorțiu format de gigantul german Deutsche Bank, Baupost (SUA) și Sankaty Advisors (afiliat Bain Capital din SUA), precum și de către un consorțiu din care fac parte Lone Star Funds (SUA) și APS (Cehia).

Reprezentanții BCR și ai potențialilor cumpărători nu au făcut de la începutul tranzacției și până acum niciun comentariu pe acest subiect.

Consultanții de la PwC au mandatul acestei tranzacții, în condițiile în care deja au experiența aranjării unor tranzacții anterioare de calibru pentru BCR și Volksbank.

Pachetul de active scos la vânzare de BCR este o tranzacție care poate depăși o jumătate de miliard de euro, în condițiile în care aproximativ trei sferturi din portofoliu este acoperit cu garanții, iar prețul plătit ar putea fi mai mare decât cele de până acum, de 5 – 15 eurocenți pentru fiecare euro din valoarea nominală a portofoliului vândut. Pe lângă pachetul de credite, o întreagă entitate internă a băncii, care grupează în jurul a 400 de oameni ar putea fi externalizată și care s-ar putea ocupa de administrarea portofoliului vândut, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Ca structură, portofoliul BCR, vândut în cadrul operațiunii Neptun, cuprinde în cea mai mare parte credite corporate și împrumuturi acordate IMM-urilor, respectiv credite toxice de retail (acordate persoanelor fizice) și acordate IMM-urilor și credite acordate clienților de pe piața imobiliară.

Recent, polonezii de la Kruk au cumpărat de la Piraeus Bank România cel mai mare portofoliu de credite de consum negarantate de pe piață, cu valoare nominală de 184 mil. euro, la un discount de 93,5%.

Operațiunea Neptun are ca scop eliminarea rapidă din bilanțul celei mai mari bănci locale, aflate sub controlul austriecilor de la Erste, a portofoliilor de datorii care au pus presiune puternică pe profit.

BCR a vândut în 2014 credite neperformante cu o valoare nominală de 2 mld. lei (450 mil. euro) și este angajată într-un proces de vânzare accelerată a portofoliului de credite neperformante. La 31 martie, banca a raportat o rată a creditelor toxice din portofoliu de 25%, în scădere față de nivelul de 30% unde se situa în urmă cu un an.

BCR a raportat pe primul trimestru al anului un profit net de 344 mil. lei (77 mil. euro, calculat în funcție de cursurile medii lunare), ca urmare a tranzacțiilor de curățire a portofoliului de credite neperformante.

La ultimele două mari tranzacții de vânzare de portofolii de datorii, cu o valoare de 1 mld. lei (circa 220 mil. euro), respectiv de 400 mil. euro, BCR a lucrat tot cu consultanții de la PwC și cu avocații firmei austriece Schoenherr.

Până acum, cea mai mare vânzare pe piața creditelor bancare neperformante din România a fost anunțată în iulie 2014, cu un portofoliu nominal de 495 mil. euro cedat consorțiului format din Deutsche Bank, HIG Capital, AnaCap și APS.

O altă tranzacție majoră, prin care Bank of Cyprus a încercat exitul din România prin vânzarea unui pachet de credite neperformante de 545 mil. euro, a eșuat la începutul anului, printre ofertanți fiind investitori care s-au arătat interesați de tranzacția de acum de la BCR. Atunci, Sankaty Advisors, afiliat gigantului financiar Bain Capital, Deutsche Bank, Baupost, HIG și fondul londonez AnaCap au participat alături de alți investitori, însă ciprioții nu au fost mulțumiți de ofertele primite.

Pentru BCR, tranzacția vine să panseze ”rănile” lăsate de criză pe bilanț și să mai reducă din grijile lui Andreas Treichl, bancherul austriac care conduce Erste. Treichl a fost și artizanul achiziției celei mai mari bănci din România în 2005 când a oferit 3,75 mld. euro pentru 61,88% din acțiuni.

Dacă Deutsche Bank, APS și AnaCap sunt nume active în piața românească de mai mulți ani, trendul tranzacțiilor mari cu credite neperformante a atras interes din partea multor investitori financiari americani globali.

Blackstone, una dintre cele mai mari firme de investiții, are sub administrare active de 290 mld. dolari și este cel mai profitabil manager de active din lume, cu un câștig raportat în 2014 de 4,3 mld. dolari, adică o marjă de profit de 60%. Blackstone a plasat anul trecut 26,4 mld. dolari prin fonduri de investiții, investiții imobiliare, fonduri de hedging și pe piața de credit. Din acești bani, în Europa Blackstone a investit 7,7 mld. dolari. Valoarea de piață a grupului pe bursa din New York este de 51,4 mld. dolari.

Grupul de investiții Blackstone este condus de către americanul de origine evreiască Stephen Schwarzman, 68 de ani, membru al Partidului Republican, a cărui avere este estimată de Forbes la 10,8 mld. dolari. Celălalt fondator este Peter Peterson, 88 de ani, cu o avere estimată la 2,8 mld. dolari în 2008 de către revista Forbes. A fost Secretar de Stat pentru Comerț pentru un an sub președintele republican Richard Nixon și a condus banca de investiții Lehman Brothers în perioada 1973 – 1977.

Sankaty Advisors, fondată în 1998, are sub administrare active în valoare de 25 mld. dolari. Are o echipă de peste 200 de oameni specializați în administrarea investițiilor. Pe 7 mai, a anunțat achiziția unui portofoliu de credite garantate de 560 mil. euro de la BFA – Bankia Group din Spania. Alon Avner conduce operațiunile Sankaty Advisors din Europa, unde a cumpărat în ultimii trei ani portofolii bancare de 2,3 mld. euro.

Sankaty Advisors este afiliată Bain Capital, administrator global de active în valoare de 75 mld. dolari. Printre fondatorii Bain Capital este și Mitt Romney, cunoscut pentru candidatura sa în 2012 la alegerile prezidențiale din SUA din partea Partidului Republican, învins în final de actualul președinte Barack Obama susținut de Partidul Democrat.

HIG Capital a fost fondată în 1993 de către Sami Mnaymneh, 53 de ani, fost managing director al departamentului de fuziuni și achiziții în cadrul Blackstone, și de Tony Tamer, 54 de ani, fost partener la firma de consultanță de management Bain & Company, din care au plecat în 1984 cei trei oameni care au fondat Bain Capital – Mitt Romney, T. Coleman Andrews III și Eric Kriss.
HIG Capital are sub administrare active la nivel global de 17 mld. dolari, o echipă de peste 250 de oameni specializați în investiții. Are în portofoliu aproximativ 80 de firme ale căror vânzări combinate depășesc 30 mld. dolari pe an.

În România, a fost unul dintre cei patru cumpărători ai pachetului de credite neperformante de 495 mil. euro al Volksbank România.

Lone Star Funds, care a luat naștere în 1995, este condus de fondatorul său, miliardarul american John Grayken, 58 de ani. Acesta a investit anul trecut 350 mil. dolari din propria avere, conform Bloomberg, în ridicarea fondului de investiții Lone Star IX, cu o capitalizare finală de 7,2 mld. dolari pentru a investi în active depreciate din Europa, SUA și Japonia. Familia de fonduri Lone Star a atras în ultimii 20 de ani de la investitori capitaluri totale de 60 mld. dolari.

Baupost Group este unul dintre cele mai mari fonduri de hedging din lume, specializat în administrarea riscului, fondat în 1982 de către americanul de origine evreiască Seth Klarman, care conduce afacerea ca președinte al grupului. Klarman, 58 de ani, are o avere estimată la 1,47 mld. dolari de către Forbes. Baupost Group are sub administrare active de 28,5 mld. dolari și a obținut un randament de 8% în 2014. Seth Klarman este unul dintre cei mai celebri investitori ai lumii, faimos pentru apetitul său în investiții de risc. El a scris în 1991 cartea ”Marja de siguranță”, numită astfel după noțiunea de investiții consacrată de Benjamin Graham, mentorul lui Warren Buffett, legenda vie a investițiilor pe bursă.

borza_remus main

Tranzacție pe piața serviciilor medicale: Polisano a semnat azi la București un memorandum de vânzare a 25% pentru 30 mil. euro cu unul dintre cele mai mari cinci fonduri globale de investiții cu active de 1.000 mld. dolari. Negocieri pe axa Sibiu – București – Londra, closingul tranzacției în 2 luni, posibilitate de exit pentru fond prin listare pe bursă în 2 ani. Urmează due dilligence-ul fondului la Polisano

Lasă un răspuns

Remus Borza, președintele grupului medical Polisano, a semnat, astăzi, la București un memorandum de înțelegere pentru vânzarea unui pachet de 25% din acțiunile Polisano SA pentru 30 mil. euro către unul din primele cinci fonduri de investiții din lume, cu active de circa 1.000 mld. dolari și prezență în 30 de țări.

”Am semnat astăzi, dar numele fondului de investiții va fi făcut public peste două luni la încheierea tranzacției. Este în primele cinci fonduri de investiții din lume, cu active de 1.000 mld. dolari și prezență în 30 de țări. Nu are operațiuni în România pe același segment de piață cu Polisano și, nefiind o concentrare economică, nu va fi nevoie de avizul Consiliului Concurenței. Urmează due – dilligence-ul acum”, a declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO Remus Borza, președintele grupului Polisano.

Fondul urmează să preia ac­ţiuni în Polisa­no SA, companie care deţine pachetele integral de acţiuni în cadrul Polisano Phar­maceuticals, care activează în zona de producție, Polisano SRL, din sectorul distribuţiei de medicamente, Clinica Polisano SRL cu clinici şi spi­tale în portofoliu şi Sib­phar­ma­­med, care operează lanțul de farmacii Polisano), acestea cumulând afaceri de aproape 400 mil. euro în 2014.

Fondul va veni la Polisano cu banii sub formă de majorare de capital în companie.

”Există posibilitatea de exit în 18 luni începând cu 1 ianuarie 2016 sau 2 ani de acum încolo”, a precizat Borza. La întrebarea jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO dacă până în iunie 2017 poate fi vândut pachetul majoritar al afacerii Polisano, Borza a spus că o astfel de tranzacție este posibilă numai cu acordul fondului de investiții.

La semnarea memorandumului de înțelegere, reprezentanții cumpărătorului au fost asistați de către o firmă internațională de avocatură.

”Polisano a trecut printr-un proces de evaluare înainte de tranzacție, evaluarea fiind făcută de o firmă din Big Four”, a mai spus Borza, care nu a dorit să dea alte detalii.

”Cu fondul de investiții am început discuțiile în 2014. Negocierile s-au derulat la Londra, București și Sibiu”, explică Borza.

Conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO, Remus Borza a anunțat azi de semnarea memorandumului tranzacției și pe reprezentanții mai multor bănci cu care Polisano lucrează.

Polisano a contractat în ultimele luni mai multe credite pentru a-și asigura lichiditățile de capital de lucru și alte operațiuni de la EximBank (credit de 44 mil. lei), BRD (15 mil. euro), Veneto Banca (19 mil. lei) și Banca Transilvania (10 mil. lei).

Polisano este unul dintre cele mai mari grupuri de servicii medicale din România, având în structura sa activități de producție medicamente prin compania Polipharma Industries, o rețea de distribuție la nivel național, un spital la Sibiu, precum și o rețea de farmacii sub marca Rețeta, respectiv clinicile Polisano și centre de fertilizare in vitro.

Remus Borza a preluat conducerea afacerii Polisano în august 2014, în contextul în care fondatorul grupului – medicul sibian Ilie Vonica s-a sinucis anul trecut pe fondul arestării soției sale în dosarul emiterii de rețete false și de documente fictive care indicau achiziții de medicamente de către farmaciile din grup de la societăți – fantomă.

Loredana Vonica Gligor, fiica lui Ilie Vonica, și Ovidiu Gligor, soțul acesteia, i-au dat mandat de a readuce pe creștere afacerea Polisano în curs de un an. Acesta a început un proces de reorganizare a afacerii și a recrutat de pe piață manageri de la MedLife și alte firme de profil pentru a relansa dezvoltarea portofoliului de afaceri.

Piața locală a serviciilor medicale este unul din segmentele de afaceri luate des în vizor de către fondurile de investiții. Astfel, în acest moment, pe lângă tranzacția în derulare la Polisano în diferite faze se află exitul fondului de investiții Advent din lanțul de clinici Regina Maria și vânzarea unui pachet de 36% de către fondul de investiții Value4Capital din MedLife, liderul pieței de clinici medicale private. La acestea se adaugă și vânzarea Diamedix de către fondul de investiții spaniol Diamedix. Recent, Mezzanine Management a devenit acționar semnificativ în lanțul de centre de radioterapie Amethyst.

Remus Borza, omul care acum în mâini destinul afacerii Polisano, este avocat al Baroului București din 1995 și și-a construit o reputație solidă ca specialist în insolvență și reorganizarea companiilor aflate într-o situație financiară dificilă. Cel mai mediatizat caz de care s-a ocupat Borza a fost intrarea în insolvență a Hidroelectrica pentru a scăpa compania de contractele considerate păguboase încheiate cu case de comerț, care afectau finanțele producătorului de energie controlat de către stat.

Infografic MIRSANU.RO.

Cel mai mare manager de fonduri locale de investiții, nemulțumit că a primit doar o felie de 6% din emisiunea de obligațiuni de 500 mil. euro a Primăriei București. Neacșu, șeful Erste Asset Management și manager peste active de 2 mld. euro: Nu suntem mulțumiți de rata de alocare pentru managerii de fonduri. Noi creăm mai degrabă lichiditate decât BERD

Lasă un răspuns

Erste Asset Management, cel mai mare administrator de fonduri deschise de investiții, a cumpărat 6% din emisiunea de obligațiuni de 2,2 mld. lei (500 mil. euro) a Primăriei Municipiului București, fiind unul dintre cei mai mari investitori locali în tranzacția derulată în aprilie.

”Am cumpărat (obligațiuni PMB – n.r.) de 132 mil. lei, adică 6% din emisiune, dar nu suntem multumiți de rata de alocare pentru fund manageri. BERD ar fi putut primi mai puțin decât cei 75 mil. euro și fund managerii ar fi avut astfel rată de alocare mai bună. Noi creăm mai degrabă lichiditate decât BERD”, a declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO Dragoș Neacșu, directorul general al Societății de Administrare a Investițiilor (SAI) Erste Management SA.

BERD, cel mai mare investitor străin în tranzacția cu obligațiuni PMB, a luat singur o cotă de 15% din emisiune, adică a cumpărat titluri în valoare de 75 mil. euro.

Cererea puternică de obligațiuni municipale București a fost aproape dublă față de oferta de titluri scoase la vânzare astfel că la închiderea tranzacției investitorii au primit mai puțin decât au cerut prin ordinele de subscriere.

Administratorul de fonduri din grupul financiar austriac Erste, cu active de circa 2 mld. euro în portofoliu, a intrat în tranzacția de finanțare a Capitalei prin trei fonduri de investiții. Cea mai mare expunere pe titluri o are Erste Bond Flexible RON (fost BCR Obligațiuni) care a investit 105 mil. lei, ceea ce echivalează cu o pondere de circa 1,5% din activul fondului.

Un alt fond de investiții în obligațiuni însă denominat în euro, Erste Bond Flexible România a cumpărat titluri în valoare de 23 mil. lei ceea ce înseamnă o pondere de 2% din activul fondului.
Erste Balanced RON (fostul BCR Dinamic), fond care investește în diferite instrumente de la acțiuni listate pe bursă, depozite bancare până la titluri de stat și obligațiuni municipale, a cumpărat cupoane emise de Primăria Bucureștiului în valoare de 4 mil. lei care înseamnă circa 3,8% din activul fondului.

Un alt investitor local puternic – fondurile de pensii administrate de ING Pensii, acum redenumit NN Pensii, cea mai mare companie de pe piața fondurilor de pensii, a dat ordin de subscriere de peste 10% din obligațiunile Bucureștiului, însă a primit mai puțin, potrivit declarațiilor Ralucăi Țintoiu, șeful ING Pensii, pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO. Fondurile de pensii administrate de ING au luat în final o cotă de până la 8% din obligațiunile municipale vândute în tranzacția intermediată de Raiffeisen în consorțiu cu BT Securities.

În total, fondurile de investiții locale au luat circa 27% din obligațiunile Bucureștiului, fondurile de pensii circa 15%, cea mai mare cotă, de 40% revenind băncilor, printre ele numărându-se băncile mari locale BCR, BRD, Raiffeisen, Banca Transilvania și UniCredit Țiriac Bank, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Bucureștiul s-a împrumutat la o dobândă medie anuală de 3,98% în lei pentru a refinanța o emisiune de obligațiuni de 500 mil. euro din 2005 și scadentă în luna iulie a acestui an. Operațiunea aduce o economie de aproape 4 mil. lei pe an la bugetul Capitalei, afirmă Sorin Oprescu, primarul general al Bucureștiului.

Tranșa obligațiunilor cu maturitate de 3 ani are cel mai avantajos cost, dobânda fixă fiind de 2,80%, în timp ce obligațiunile cu maturitate de 5 ani au o dobândă fixă de 3,58%, iar cele scadente la 7 ani au o dobândă fixă de 4,43%. Tranșa cu maturitate de 10 ani are o dobândă fixă de 5,10%.

Tranzacția cu obligațiuni municipale derulată de Primăria Bucureștiului este cea mai mare operațiune de finanțare de acest tip a unui oraș din România.

Erste Asset Management România avea la finele lunii februarie o cotă de piaţă de 41% pe piața fondurilor deschise de investiții dacă luăm în calcul şi fondurile străine distribuite local, conform datelor Asociației Administratorilor de Fonduri din România (AAF). La nivelul global al pieței fondurilor de investiții, care include și SIF-urile, fondurile închise de investiții și portofolii individuale, Erste Asset Management este lider de piață, cu o cotă de 30%, urmat de Raiffeisen Asset Management cu o cotă de 21%, BRD Asset Management cu circa 9%, în timp ce SIF-urile aveau la 28 februarie, după activele totale gestionate, cote de piață între 3,5% SAI Muntenia Invest și 5,6% la SIF Banat Crișana, care controlează SAI Muntenia Invest.

Activele totale administrate de Erste Asset Management erau la finele lui februarie de 9 mld. lei (circa 2 mld. euro), din care 8,97 mld. lei sunt active nete și 74 mil. lei reprezintă valoarea portofoliilor individuale de investiții.

Erste Asset Management administrează fonduri de investiții denominate în lei și în euro. După tipul plasamentului, are în portofoliu fonduri monetare, de obligațiuni, diversificate, de acţiuni şi fonduri de fonduri.

SAI Erste Asset Management SA a fost fondată la sfârşitul anului 2008 şi este membră a grupului Erste Asset Management GmbH.

unbr_gheorghe_florea main

Avocatul Gheorghe Florea, încă un mandat de 4 ani de președinte al UNBR. Șefii barourilor din Brașov și Neamț, fostul decan al Baroului Dolj, un prodecan și încă un avocat din Baroul București îl secondează

Lasă un răspuns

Avocatul Gheorghe Florea, care deține poziția de președinte al Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) încă din 2007, a fost reconfirmat pe 6 iunie pentru un nou mandat la conducerea organizației profesionale, ce numără peste 30.000 de avocați la nivelul întregii țări.

Din conducerea UNBR mai fac parte încă 5 vicepreședinți – Ion Turculeanu, fostul decan al Baroului Dolj, Gheorghe Cristina care conduce Baroul Brașov, Ioan Chelaru – decanul Baroului Neamț, Petruț Ciobanu – prodecan al Baroului București și Traian Briciu de la Baroul București, conform rezultatelor Congresului avocaților care a avut loc sâmbătă. Toată echipa de conducere a celei mai importante organizații profesionale a avocaților au un mandat de 4 ani, precizează reprezentanții UNBR.

Pe lângă cei menționați, din Consiliul UNBR mai fac parte încă 100 de avocați care provin de la cele 41 de barouri județene și de la Baroul București.

Pe listă se află nume cunoscute în mediul de afaceri și politic, printre care Călin Zamfirescu – fost președinte UNBR și unul dintre fondatorii casei de avocatură ZRP, Ion Dragne, proaspăt ales decan al Baroului București și managing partner la Dragne & Asociații, Ilie Iordăchescu – fostul decan al Baroului București, Doru Ioan Tărăcilă – fost ministru de interne și vicepreședinte al Senatului din partea PSD, acum decan al Baroului Călărași, Arin Stănescu – recunoscut pentru reputația sa de practician în reorganizarea și insolvența firmelor sau Bianca Predescu, avocată în baroul Dolj și fiica fostului judecător de la Curtea Constituțională, Ion Predescu.

Gheorghe Florea a intrat ca avocat în Baroul București în 1978 și și-a luat doctoratul în drept procesual civil. Conduce biroul de avocatură Florea Gheorghe și Asociații, este arbitru în cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României din 2011 și membru al Comisiilor de redactare al noului Cod de procedură civilă, respectiv a proiectului de modificare a Codului civil.

Alro Slatina se pregătește să ia de la bancheri credite de 207 mil. dolari. Producătorul de aluminiu și-a propus să strângă până la 120 mil. dolari de la băncile de pe piața financiară londoneză, un împrumut de 27 mil. dolari de la Raiffeisen, iar o finanțare de până la 60 mil. dolari de la Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre și alți creditori are destinație de investiții

Lasă un răspuns

Producătorul de aluminiu Alro Slatina, aflat sub controlul companiei ruse Vimetco, cere pe 10 iulie aprobarea acționarilor pentru contractarea unui pachet de credite cu o valoare totală de până la 207 mil. dolari. Cele mai mari finanțări corporative din acest an au fost atrase de Petrom, cu 1 mld. euro, și grupul de companii Rompetrol, acum KMG International, cu 360 mil. dolari.

Cea mai mare dintre finanțările pe care le are în vizor este o facilitate de tip revolving de până la 120 mil. dolari pe care intenționează să o semneze cu un sindicat de bănci de pe piața financiară londoneză, după cum rezultă din convocatorul Adunării generale a acționarilor făcut azi public. Banii vor fi destinați refinanțării unui credit luat în 2010 de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).

Astfel, acționarii Alro sunt convocați luna viitoare pentru ”aprobarea încheierii de către Societate, în calitate de împrumutat și constituitor de garanții, a unei facilități de credit de tip revolving, guvernată de legea engleză, cu o valoare totală maximă a creditului de până la 120.000.000 USD cu un sindicat de bănci, în calitate de creditori, și Vimetco NV, în calitate de garant și constituitor de garanții, în vederea, dar fără a se limita la, refinanțarea unei facilități de credit scadente de tip revolving de aceeași valoare încheiat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare în data de 5 august 2010, cu modificările ulterioare, precum și a oricăror altor documente aferente tranzacției”, potrivit convocatorului AGA.

Celelalte două împrumuturi ale Alro ar urma să vină de la Raiffeisen și Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre (BSTDB).

Pentru finanțarea și refinanțarea unor datorii, compania intenționează să împrumute până la 27,2 mil. dolari de la Raiffeisen Bank România.

În ceea ce privește asigurarea resurselor necesare pentru investiții, Alro Slatina are în plan contractarea unui credit de până la 60 mil. dolari de la bănci, în principal de la Banca de Comerț și Dezvoltare a Mării Negre. Suma planificată acoperă bugetul de investiții din 2015, estimat la 59 mil. dolari, compania concentrându-și eforturile în special pe două direcții – pe de o parte, investiții în reducerea dependenței energetice, iar pe de altă parte, către creșterea capacității de producție pe segmentul produselor cu valoare adăugată mare.

Alro a raportat pentru primul trimestru al anului un profit net ajustat de 6 mil. lei față de o pierdere de 138 mil. lei în perioada similară a anului anterior. Profitul companiei ar fi putut fi mai mare dacă aprecierea dolarului față de leu nu ar fi adus o pierdere de 61 mil. lei datorită portofoliului de datorii în dolari al Alro.

Cifra de afaceri a crescut în același interval cu 20% până la 598 mil. lei, pe fondul unei creșteri a cotației aluminiului pe bursa metalelor de la Londra de la circa 1.700 la 1.800 de dolari pe tonă.
Acțiunile Alro Slatina sunt deținute de Vimetco NV, cu 84,2% din acțiuni- în spatele căreia se află magnatul rus al aluminiului Vitali Mașitski, în timp ce Fondul Proprietatea are 10,2%.
Valoarea bursieră a Alro este de 856,5 mil. lei (192 mil. euro).

Sursă foto și date: Wolf Theiss. Prelucrare: jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Tranzacția dintre Țiriac și UniCredit a reunit nume din avocatură implicate în 2005 la vânzarea pachetului majoritar al băncii fondate de omul de afaceri. Firma austriacă Wolf Theiss a lucrat cu UniCredit la tranzacția de exit a lui Țiriac, iar un fost avocat NNDKP a condus echipa locală de consultanți juridici ai Țiriac Holdings. Tranzacția s-a derulat în mai multe jurisdicții, în proces fiind implicați și avocați din Cipru și Olanda

Lasă un răspuns

Firma austriacă de avocatură Wolf Theiss a asigurat prin birourile de la București și Viena consultanța juridică a UniCredit Bank Austria AG la achiziția pachetului de 45% din acțiunile UniCredit Țiriac Bank, tranzacție prin care omul de afaceri Ion Țiriac și-a făcut exitul din banca pe care a fondat-o.

Țiriac Holdings a apelat pentru tranzacție la consultanța juridică a unei echipe de avocați conduse de către Cristina Filip, care în urmă cu zece ani făcea parte dintre avocații NNDKP care l-au consiliat pe fondatorul băncii, Ion Țiriac, la vânzarea pachetului majoritar al instituției de credit.

În urma tranzacției, participația deținută de UniCredit Bank Austria AG la UniCredit Țiriac Bank se majorează de la 50,6 % la 95,6 %. Încheierea tranzacției a avut loc la data de 5 iunie 2015, prețul de vânzare și alte detalii ale tranzacției nefiind făcute publice.

”UCBA (UniCredit Bank Austria – n.r.) a fost asistată de către birourile Wolf Theiss din Bucuresti și Viena. În București, din echipa coordonată de Ileana Glodeanu, partener Fuziuni și Achiziții, au făcut parte Claudia Chiper – avocat senior Finanțe Bănci, Diana Ștețiu, Mircea Ciocîrlea și Ramona Hromei – avocați colaboratori. Din echipa Wolf Theiss Viena, coordonată de partenerii Eva Fischer, specializată în Fuziuni și Achiziții, și Nikolaus Paul, cu specializare în Finanțe Bănci, au mai făcut parte Markus Taufner, avocat colaborator, și Marcell Nemeth, counsel”, au precizat reprezentanții Wolf Theiss.

Wolf Theiss, firmă de avocatură cu acoperire regională, a asigurat, de asemenea, consultanța cumpărătorului în 2005 la tranzacția prin care a fost atunci preluat pachetul majoritar al Băncii Comerciale Ion Țiriac.

„Suntem mândri că am putut să asistăm UCBA în această tranzacție importantă, continuând serviciile noastre din ultimii 10 ani în legătură cu parteneriatul dintre UCBA și Grupul Țiriac. Calitatea și coerenta reprezintă valori importante pentru Wolf Theiss, valori pe care le-am putut demonstra cu ocazia acestei tranzacții, având în vedere că aceeași echipă de avocați Wolf Theiss a acordat consultanță UCBA pe întreaga perioadă de la achiziționarea pachetului majoritar al Țiriac Bank, în 2005″, spune Ileana Glodeanu, partener al Wolf Theiss.

Înfiinţată în 1957, Wolf Theiss este una dintre principalele firme de avocatură din Europa Centrală şi de Est, specializată în acordarea de asistenţă în domeniul afacerilor internaţionale. Are o rețea de 14 birouri în Albania, Austria, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ucraina. Dispune de o echipă de 340 de avocaţi care acordă consultanţă pentru societăţi comerciale locale şi internaţionale, cu operaţiuni în domeniul industrial, comerţ şi servicii, precum şi pentru bănci şi societăţi de asigurare.

De cealaltă parte, o echipă de nouă avocați ai PeliFilip, printre ai cărei fondatori se află oameni care au lucrat anterior la NNDKP, una dintre cele mai mari firme de pe piața avocaturii de afaceri.

Din echipa PeliFilip pentru această tranzacție au făcut parte și avocații seniori Monica Stătescu, Mihaela Ispas, Alexandra Manciulea și Mirona Apostu. PeliFilip a fost înființată în 2008 și acoperă o gamă largă de practici, printre care Fuziuni și Achiziții, Finanțe & Bănci, Piețe de Capital, Imobiliare. Anul trecut, firma de avocați a asigurat consultanța Băncii Transilvania la achiziția Volksbank România pentru un preț de 81 mil. euro la care s-a adăugat rambursarea unor linii de finanțare de 647 mil. euro.

Tranzacția dintre UniCredit și Țiriac Holdings acoperă mai multe jurisdicții naționale, nu doar România, datorită entităților implicate, cum ar fi de exemplu vehiculele de investiții înregistrate în Cipru prin care era acționar Țiriac în bancă. Pe lângă cele două firme de avocatură menționate deja, au mai participat la tranzacție și avocați din alte state, precum Olanda și Cipru, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

”A existat un proces paralel de semnare care a avut loc în ambele orașe (Viena și București – n.r.). Semnarea a avut loc pe 3 iunie. Tranzacția a fost semnată de reprezentanți ai celor două companii prin împuterniciți”, au precizat la finele săptămânii trecute reprezentanții UniCredit Țiriac Bank pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Aceștia au mai spus că pentru ceilalți acționari minoritari va fi făcută o ofertă pentru preluarea pachetelor de acțiuni până la finele anului.

De asemenea, ca urmare a exitului din bancă a fondatorului, UniCredit Țiriac Bank va trece în perioada următoare printr-un proces de rebranding. Mișcarea de la nivelul acționariatului este de așteptat să producă efecte și asupra componenței Consiliului de Supraveghere al băncii, din care făceau parte Petru Văduva, șeful Transgaz, și Leonard Leca, recrutat de A&D Pharma anul trecut pe poziția de director financiar. Văduva și Leca au fost anterior directori generali ai Țiriac Holdings, condusă acum de către Dragoș Dinu, fost șef al A & D Pharma și Domo.

Mai dețin acțiuni Bank Austria CEE BeteiligungsgmbH – 0,0132897% din capitalul social, Arno Grundstücksverwaltungs Gesellschaft m.b.H cu 0,0132897%, Beteiligungsverwaltungsgesellschaft der Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH – 0,0132897%, Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH – 0,0132897%, Unicredit Leasing Romania S.A. – 0,0000049%, alți acționari persoane fizice române – 4,00669928%, alți acționari firme românești – 0,17915491%, alți acționari străini cu 0,124401408%, respectiv alți acționari firme străine cu 0,0180075% din capitalul social.

Istoria băncii începe cu anul 1991, când omul de afaceri Ion Țiriac, care își dobândise deja o faimă la nivel internațional ca urmare a carierei sale în tenis, s-a hotărât să înființeze în România una din primele bănci cu capital privat, Banca Comercială Ion Țiriac.

În anul 2000 are loc o tranzacție care va avea ulterior impact asupra destinului Băncii Comerciale Țiriac. Banca germană HVB Bank cumpără instituția austriacă de credit Bank Austria Creditanstalt, cotată la acea vreme ca una dintre cele mai puternice bănci din Europa Centrală și de Est.

În anul 2001, pe piața bancară a României intră italienii de la UniCredit care cumpără banca turcească Demirbank. În 2005, UniCredit semnează contractul de achiziție a băncii germane HVB Bank.

În anul 2006, HVB Bank fuzionează cu Banca Țiriac, iar noua bancă se numea HVB Țiriac. După ce UniCredit preia HVB Bank, numele băncii se schimbă în UniCredit Țiriac Bank, bancă din acțiunile căreia omul de afaceri Ion Țiriac deține 45 %. Banca a intrat apoi în lupta pentru cotă de piață, depășind imediat după fuziune bănci precum Raiffeisen sau Volksbank, iar acum este una dintre băncile locale de top, având o poziție puternică mai ales pe segmentul pieței creditelor pentru companii.

Anul trecut, UniCredit Țiriac a finalizat preluarea în două etape a fostei RBS Bank România și a anunțat prin vocea directorul general executiv, Răsvan Radu, că are apetit de achiziție în continuare pentru portofolii bancare de o anumită dimensiune, mai ales pe segmentul de retail.
Grupul UniCredit în România a înregistrat anul trecut o creștere cu 4,2% a activelor totale până la 32,4 mld. lei (7,4 mld. euro).

Profitul băncii a fost anul trecut mai mare cu circa 7% în lei față de 2013, ajungând la 80 mil. lei (circa 18 mil. euro), pe fondul reducerii rețelei din teritoriu, dar și a preluării personalului de la RBS Bank România.

Sursă foto: Piraeus Bank.

Tranzacția de exit a Piraeus din România: Bancherii de investiții elvețieni de la UBS au mandatul Piraeus Grecia pentru vânzarea operațiunilor din România

Lasă un răspuns

Banca de investiții elvețiană UBS are mandatul Piraeus Grecia pentru vânzarea Piraeus Bank România, au declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO surse din piață.

Bancherii UBS au mandat pentru a explora vânzarea integrală a Piraeus Bank România, iar dacă prima variantă eșuează este luată în calcul și o vânzare pe bucăți, adică vânzarea de portofolii de active performante, respectiv neperformante, susțin sursele citate.

UBS a contactat deja mai mulți potențiali investitori și au avut loc discuții atât cu bănci locale prezente în România, cât și cu fonduri de investiții, pe marginea vânzării Piraeus Bank România. Ca în orice proces de vânzare, echipa de vânzare este cea care pune la dispoziție o cameră de date la care au acces potențialii cumpărători.

Piraeus a lucrat deja cu bancherii de investiții de la UBS la achiziția activelor bune din Panellinia Bank, anunțată pe 17 aprilie.

Contactați de jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO, reprezentanții băncii elvețiene de investiții UBS nu au dorit să facă niciun comentariu pe subiectul mandatului de vânzare al Piraeus Bank România.

Jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO a publicat în premieră pe 3 iunie informația că Piraeus Bank Grecia a început procedurile aferente unei tranzacții de exit din România și că a primit în jurul a cinci oferte indicative, după cum susțin surse din piață, care au nominalizat Banca Transilvania, OTP Bank și fonduri de investiții americane printre cei interesați.

Ieri, Omer Tetik, directorul Băncii Transilvania, a declarat că banca pe care o conduce nu a depus nici o ofertă de preluare la Piraeus Bank România, dar că banca este interesată de achiziții, fără să excludă însă interesul pentru subsidiara băncii grecești din România.

De asemenea, Cătălin Pârvu, directorul Piraeus Bank România, a declarat că planurile privind operațiunile băncii pe care o conduce nu sunt definitivate, că acestea vor fi finalizate în conformitate cu strategia băncii – mamă până în 2018 și că dacă apar ”dezvoltări concrete” pe acest subiect vor fi informați ”toți partenerii în mod prompt”.

OTP Bank România nu a făcut până acum niciun comentariu pe acest subiect. Banca Transilvania, ocupată acum cu integrarea Volksbank România, și OTP Bank, care își integrează și ea proaspăta achiziție – subsidiara locală a portughezilor de la Millennium – au făcut declarații în urma tranzacțiilor că sunt interesați de noi achiziții pentru a-și majora cota de piață.

Vânzarea Piraeus Bank România este coordonată de la Atena de către banca – mamă, Piraeus Bank Grecia.

Piraeus, una dintre cele mai mari bănci ale Greciei, a încheiat în luna mai vânzarea operațiunilor din Egipt, unde a obținut 150 mil. dolari de la Al Ahli Bank din Kuweit, preț care echivalează cu un multiplu de 1,5 aplicat valorii contabile a băncii. În România, un astfel de multiplu înregistrează numai băncile de top precum BRD și Banca Transilvania, dacă ne uităm la indicatorii raportați pe bursă. Asta arată că multiplul aplicat valorii contabile a Piraeus Bank România ar putea fi cotat substanțial sub cel obținut în tranzacția din Egipt.

Tranzacția de exit a Piraeus Bank a fost demarată în contextul în care băncile elene sunt forțate să-și restrângă operațiunile pe piețele străine.

Statul elen este acum sub presiunea creditorilor externi, Uniunea Europeană și FMI, pentru a-și onora plățile aferente ajutorului financiar de urgență de care a beneficiat până acum, iar FMI tocmai a amânat plata unor tranșe de către Grecia până la 30 iunie pentru a da timp cabinetului de la Atena să ajungă la o înțelegere pentru restructurarea datoriilor sale cu partenerii săi europeni.

Piraeus Bank, ca și alte mari bănci elene cum este cazul Alpha Bank, este în acest moment sub controlul Fondului Elen pentru Stabilitate Financiară, ce deține 67% din acțiuni. Deznodământul discuțiilor dintre statul elen și creditorii săi externi este așteptat să producă efect direct asupra planurilor marilor bănci elene, inclusiv asupra tranzacției de exit local demarat de Piraeus.

România este cea mai mare operațiune a Piraeus Bank din străinătate, fiind de așteptat să caute obținerea unui preț cât mai mare posibil.

Calendarul unei tranzacții cuprinde mai multe etape, printre care, angajarea de către vânzător a unui consultant sau a unei bănci de investiții care să gestioneze procesul de vânzare, contactarea de către consultantul care are mandatul tranzacției a potențialilor cumpărători, solicitarea exprimării formale a interesului prin așa – numitele oferte indicative, adică neangajante pentru cei care le adresează, parcurgerea etapei de due dilligence (analiză financiară), depunerea ofertelor angajante, negocierea contractului de vânzare – cumpărare, semnarea contractului și finalizarea tranzacției. O tranzacție recentă ce a evoluat rapid pe piața bancară din România a fost achiziția Volksbank România de către Banca Transilvania, care în perioada septembrie – 10 decembrie 2014 a parcurs etapele de la primele discuții până la semnarea contractului de vânzare – cumpărare.

Recent, Piraeus Bank România a încheiat cea mai mare tranzacție de vânzare de a unui portofoliu de credite de consum neperformante negarantate, cu o valoare nominală de circa 185 mil. euro și cumpărat de polonezii de la Kruk pentru 12 mil. euro, adică la un discount de 93,5%.

În vara anului trecut, Volksbank România a vândut un portofoliu de credite toxice cu o valoare nominală de 495 mil. euro, iar pe 10 decembrie a semnat contractul de vânzare al pachetului integral de acțiuni către Banca Transilvania.

BT și OTP Bank au profitat în 2014 de exitul Volksbank AG (Austria), respectiv al Millennium (Portugalia) pentru a-și majora cota de piață și ambele și-au exprimat disponibilitatea pentru noi achiziții. BT a plătit 81 mil. euro pentru pachetul de 100% din Volksbank România, din care 58 mil. euro sunt virați într-un cont escrow pentru a acoperi eventuale pierderi post tranzacție, și a virat circa 647 mil. euro pentru rambursarea unor linii de finanțare către banca – mamă.

De cealaltă parte, ungurii de la OTP au plătit 39 mil. euro și au de rambursat linii de 150 mil. dolari către grupul portughez Millennium.

Piraeus Bank România este o bancă aflată în prima parte a clasamentului băncilor locale după cota de piață.

Piraeus Bank România are active totale de 1,912 mld. euro, depozite de 1 mld. euro și un portofoliu de împrumuturi brute de 1,5 mld. euro, conform datelor disponibile la nivelul lunii martie din acest an. Finanțarea netă din partea băncii – mamă este de 400 mil. euro la nivelul lunii martie, conform unei prezentări a Piraeus Bank Grecia.

Cota de piață a Piraeus Bank România pe depozite este de 3%, iar la credite are o cotă de piață estimată la 1,6%. Are o rețea de 120 de locații și 1.536 de angajați.

În primul trimestru, Piraeus Bank România a obținut venituri nete de 21 mil. euro, iar rata creditelor neperformante în ansamblul portofoliului este de 26%. Piraeus Bank România a raportat un profit brut de 2,1 mil. euro pentru 2014.

Grupul bancar grecesc Piraeus a venit în România în anul 2000, când a cumpărat Pater Bank, cu două surcursale. Apoi, Piraeus a trecut la o dezvoltare organică a operațiunii locale. În ultimii ani, grupul elen a redevenit activ și a trecut la achiziții în 2012 și 2013 în Grecia, unde a preluat activele bune ale ATE Bank, apoi Geniki Bank, operațiunile a trei bănci cipriote, precum și subsidiara locală a grupului bancar portughez Millennium. În România, a preluat activele ATE Bank România în 2013 și le-a vândut ulterior omului de afaceri Dorinel Umbrărescu, care a intrat astfel pe piața bancară locală sub marca Băncii Române de Credite și Investiții.

unicredit tiriac sediu main

Unicredit: Tranzacția cu Ion Țiriac a fost semnată prin împuterniciți în paralel la Viena și la București. Noul nume al băncii UniCredit Țiriac Bank va fi comunicat în curând

Lasă un răspuns

Tranzacția prin care grupul bancar italian UniCredit a cumpărat pachetul de 45% din acțiunile UniCredit Țiriac Bank, una dintre cele mai mari bănci locale, s-a semnat pe 3 iunie în paralel la Viena și la București. Omul de afaceri Ion Țiriac și-a exercitat opțiunea de vânzare a pachetului de acțiuni, prevăzută în contractul încheiat cu aproape zece ani în urmă când a vândut pachetul majoritar către divizia austriacă a fostei bănci germane HVB Bank, înghițite ulterior de UniCredit (Italia).

”A existat un proces paralel de semnare care a avut loc în ambele orașe (Viena și București – n.r.). Semnarea a avut loc pe 3 iunie. Tranzacția a fost semnată de reprezentanți ai celor două companii prin împuterniciți”, au declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO reprezentanții UniCredit Țiriac Bank.

Aceștia au mai precizat că ”detaliile privind schimbarea numelui băncii vor fi anunțate în curând”. O mișcare văzută ca naturală în noul context în care UniCredit are în mână 96% din acțiunile băncii ar fi retragerea numelui fondatorului băncii, Ion Țiriac, din actuala denumire – UniCredit Țiriac Bank.

Dacă ne uităm în jurul României, la numele subsidiarelor UniCredit din regiune coordonate de UniCredit Bank Austria AG, și anume UniCredit Bank Ungaria, UniCredit Bank Cehia și Slovacia, UniCredit Bank Serbia, UniCredit Bank Slovenia, o mișcare logică ar fi UniCredit Bank România.
Acesta s-ar alinia și cu unitățile locale ale altor bănci străine de pe piața locală precum Raiffeisen Bank România, ING Bank România, Piraeus Bank România, Alpha Bank România, OTP Bank România și multe altele, al căror numitor comun este că marca – ancoră a băncii indică grupul – mamă și apartenența la piața românească.

Țiriac Holdings Ltd. își vinde cele 45 de procente din UniCredit Țiriac Bank, una dintre cele mai mari bănci locale, către UniCredit Bank Austria AG. Ca rezultat al acestei tranzacții, capitalul deținut de UniCredit Bank Austria AG in UniCredit Țiriac Bank S.A. crește de la 50,6% la 95,6%.

Finalizarea tranzacției este preconizată înainte de sfârșitul lunii iunie 2015. Părțile acordului au agreat să nu dezvăluie prețul de vânzare sau oricare alte detalii ale tranzacției.

UniCredit Bank Austria AG ia in considerare formularea unei oferte acționarilor minoritari ai UniCredit Țiriac Bank SA pentru a le achiziționa acțiunile deținute.

Mai dețin acțiuni Bank Austria CEE BeteiligungsgmbH – 0,0132897% din capitalul social, Arno Grundstücksverwaltungs Gesellschaft m.b.H cu 0,0132897%, Beteiligungsverwaltungsgesellschaft der Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH – 0,0132897%, Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH – 0,0132897%, Unicredit Leasing Romania S.A. – 0,0000049%, alți acționari persoane fizice române – 4,00669928%, alți acționari firme românești – 0,17915491%, alți acționari străini cu 0,124401408%, respectiv alți acționari firme străine cu 0,0180075% din capitalul social.

”Intenționăm să facem o ofertă pentru acționarii minoritari care să includă pașii specifici de parcurs până la sfârșitul acestui an. Întrebarea despre prețul pe acțiune va trebui să fie evaluată de UniCredit Bank Austria AG. Așadar, nu putem furniza niciun detaliu în acest stadiu”, au declarat oficialii băncii.

Tranzacția prin care Ion Țiriac iese din banca pe care a fondat-o în 1991 este de așteptat să producă efecte și asupra componenței Consiliului de Supraveghere al băncii.

Ultimele date disponibile pe site-ul băncii indică faptul că printre cei nouă membri ai Consiliului de Supraveghere, al cărui președinte este Dan Pascariu, figurează și foștii directori generali ai Țiriac Holdings, Petru Văduva, acum director general al companiei energetice de stat Transgaz, precum și Leonard Leca, numit director financiar în grupul A&D Pharma, conform ultimelor informații disponibile.

”În cazul în care vor avea loc modificări ale componenței Consiliului de Supraveghere, acestea vor fi anunțate conform uzanței și prevederilor legale” au răspuns oficialii băncii la întrebarea jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO pe acest subiect.

UniCredit Țiriac Bank este o bancă românească cu sediul în București și este membră a rețelei UniCredit din Europa Centrală și de Est. La nivel național, banca este prezentă prin intermediul unei rețele de 180 de sucursale și a unei echipe de aproximativ 3.350 de angajați.

Istoria băncii începe cu anul 1991, când omul de afaceri Ion Țiriac, care își dobândise deja o faimă la nivel internațional ca urmare a carierei sale în tenis, s-a hotărât să înființeze în România una din primele bănci cu capital privat, Banca Comercială Ion Țiriac.

În anul 2000 are loc o tranzacție care va avea ulterior impact asupra destinului Băncii Comerciale Țiriac. Banca germană HVB Bank cumpără instituția austriacă de credit Bank Austria Creditanstalt, cotată la acea vreme ca una dintre cele mai puternice bănci din Europa Centrală și de Est.

În anul 2001, pe piața bancară a României intră italienii de la UniCredit care cumpără banca turcească Demirbank. În 2005, UniCredit semnează contractul de achiziție a băncii germane HVB Bank.

În anul 2006, HVB Bank fuzionează cu Banca Țiriac, iar noua bancă se numea HVB Țiriac. După ce UniCredit preia HVB Bank, numele băncii se schimbă în UniCredit Țiriac Bank, bancă din acțiunile căreia omul de afaceri Ion Țiriac deține 45 %. Banca a intrat apoi în lupta pentru cotă de piață, depășind imediat după fuziune bănci precum Raiffeisen sau Volksbank, iar acum este una dintre băncile locale de top, având o poziție puternică mai ales pe segmentul pieței creditelor pentru companii.

Anul trecut, UniCredit Țiriac a finalizat preluarea în două etape a fostei RBS Bank România și a anunțat prin vocea directorul general executiv, Răsvan Radu, că are apetit de achiziție în continuare pentru portofolii bancare de o anumită dimensiune, mai ales pe segmentul de retail.
Grupul UniCredit în România a înregistrat anul trecut o creștere cu 4,2% a activelor totale până la 32,4 mld. lei (7,4 mld. euro).

Profitul băncii a fost anul trecut mai mare cu circa 7% în lei față de 2013, ajungând la 80 mil. lei (circa 18 mil. euro), pe fondul reducerii rețelei din teritoriu, dar și a preluării personalului de la RBS Bank România.

Portofoliul de credite a avansat cu 6,5%, pe fondul unui plus obținut de 18,7% pe segmentul creditării marilor companii.

UniCredit estimează că are o cotă de piață de 12,2% la credite și 9,6% la depozite pe segmentul clienților – companii. Ritmul de creștere anual este de 13,1% la credite și 9,6% la depozite pe acest segment.

Pe piața de retail, banca a înregistrat cea mai slabă performanță pe creditare, volumul creditelor acordate persoanelor fizice fiind mai redus cu 4,6% față de 2013. Cota de piață a italienilor în creditarea persoanelor fizice este și ea cu mult sub cea de pe corporate, fiind în 2014 de numai 5,7%. Iar la depozite, cota de piață scade chiar la 3,7%.

Per ansamblu, banca are un raport între credite și depozite de 116%, care trece de 140% dacă luăm în calcul și firma de leasing a grupului italian.

Producția de credite noi, un indicator care indică sănătatea afacerii unei bănci, are un plus de 20% în 2014 pe partea de credite de consum, iar rata de creștere este de 27% cu tot cu creditele ipotecare.

Pe piața românească, în ultimii 3 ani a început un val de exituri din sector și de consolidare la nivelul de vârf al pieței, iar de anul trecut, s-a deschis și piața tranzacțiilor mari cu portofolii bancare neperformante odată cu vânzarea de către Volksbank România a unui pachet de 495 mil. euro.

Primele reacții oficiale la informațiile MIRSANU.RO privind tranzacția Piraeus de exit. Piraeus: ”În acest moment, nu există planuri definitivate în privința operațiunilor Piraeus Bank România”. BT: ”Nu suntem angrenați în acest moment în discuții privind preluarea altei bănci. Nu am făcut nicio ofertă de preluare a Piraeus Bank România”. Care sunt etapele unei tranzacții

Lasă un răspuns

Reprezentanții Piraeus Bank România au răspuns astăzi ca reacție la informațiile publicate de jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO privind tranzacția de exit din piața locală a băncii elene că acum nu sunt planuri definitivate privind operațiunile locale.

„În acest moment, nu există planuri definitivate în privința operațiunilor Piraeus Bank România, acestea urmând să fie finalizate conform strategiei companiei – mamă, până în 2018. Piraeus Bank este o entitate listată la bursă și nu putem comenta în baza unor informații din piață. Dacă apar dezvoltări concrete în legatură cu acest subiect ne vom informa toți partenerii în mod prompt”, a declarat Cătălin Pârvu, CEO al Piraeus Bank România.

Declarațiile șefului local al Piraeus vin la o zi după solicitarea unui punct de vedere al băncii pe acest subiect adresate de către jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Surse din piață susțin că Piraeus Bank a primit deja un număr de aproximativ 5 oferte indicative, adică neangajante din partea celor care le formulează, din partea Băncii Transilvania, OTP Bank, precum și a unor fonduri americane de investiții. Informațiile disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO indică faptul că tranzacția este coordonată de la Atena de către banca – mamă, Piraeus Bank.

Jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO a transmis încă de ieri întrebările pe marginea acestei tranzacții atât către Piraeus Bank România, cât și către Banca Transilvania, respectiv OTP Bank România, însă nu a primit niciun răspuns oficial până acum de la băncile nominalizate ca fiind interesate de subsidiara băncii elene.

„Nu suntem angrenați în acest moment în discuții privind preluarea altei bănci. Nu am făcut nicio ofertă de preluare a Piraeus Bank Romania” a comentat astăzi pentru Hotnews.ro Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania.

Declarațiile șefului BT neagă depunerea acum a unei oferte de preluare a Piraeus Bank România, dar nu și interesul pentru o astfel de tranzacție. Interesul unui investitor este exprimat formal, de regulă, printr-o ofertă indicativă, care nu este însă și una angajantă. În acest moment, informațiile jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO sunt că tranzacția a ajuns în stadiul primirii ofertelor indicative, nu a celor de preluare, adică angajante.

Calendarul unei tranzacții de acest tip cuprinde mai multe etape, depunerea ofertelor neangajante fiind una dintre primele faze formale ale procesului.

Printre primii pași clasici ai unei astfel de tranzacții se află angajarea unei bănci de investiții de către vânzător, banca de investiții având rolul de a pregăti, a organiza și a coordona tranzacția de vânzare.

Astfel, banca de investiții angajată de vânzător este cea care trimite un info memo în piață către o listă de potențiali cumpărători și investitori în care pune la dispoziția acestora informații despre compania scoasă la vânzare, alte detalii tehnice și avansează un termen pentru depunerea ofertelor neangajante de către cei interesați.

În urma depunerii ofertelor neangajante, vânzătorul poate decide dacă merge cu toți ofertanții mai departe sau selectează o listă scurtă pentru etapa următoare.

Potențialii cumpărători intră apoi în faza de due dilligence (analiză financiară – n.r.), etapă în care au acces la mai multe informații pentru a avea o imagine mai clară despre ținta de achiziție. În urma încheierii activității de due dilligence, investitorii pot continua procesul prin depunerea unei oferte angajante sau pot alege să nu continue procesul. După depunerea ofertelor angajante, tranzacția poate evolua în funcție de strategia vânzătorului.

Unul dintre cele mai frecvente scenarii este că vânzătorul selectează ofertantul care a oferit cel mai bun preț și continuă negocierile cu acesta pentru a ajunge la semnarea unui contract de vânzare – cumpărare.

O altă cale pe care o poate urma vânzătorul este de a selecta doi sau mai mulți ofertanți pentru a negocia în paralel. Dacă sunt depuse mai multe oferte, pentru maximizarea prețului obținut din tranzacție vânzătorul poate opta pentru selecția unei liste scurte de investitori care să vină cu oferte îmbunătățite înainte de a alege cu cine va ajunge în etapa negocierilor finale pentru semnarea contractului, care cuprinde clauzele privind prețul, condițiile de plată, condițiile puse de părțile în contract.

Declarațiile participanților într-o tranzacție variază de la o fază la alta a procesului și în funcție de propria strategie de comunicare. Până la depunerea unei oferte angajante, apar cu o frecvență mai mare declarații de negare sau cu nuanțe de ambiguitate tocmai datorită faptului că tranzacția nu a atins fazele finale, iar potențialii cumpărători iau în calcul și ieșirea din tranzacție. În mod contrar, asemenea poziții sunt exprimate chiar până la momentul semnării sau al anunțării tranzacției, care poate fi ulterior semnării tranzacției.

Parcurgerea pașilor unei tranzacții poate dura, în medie 6 luni, sau, mai rar, câțiva ani, în funcție de specificul său.

Cazul unei tranzacții recente derulate cu rapiditate pe piața bancară locală este oferit chiar de Banca Transilvania, care conform propriilor declarații publice, a parcurs în perioada septembrie – 10 decembrie 2014, adică în circa 3 luni, toate etapele de la discuții până la semnarea contractului de vânzare – cumpărare a Volksbank România.

Finalizarea tranzacției, când practic se plătește prețul pe acțiuni și se transferă dreptul de proprietate asupra acțiunilor și a afacerii, a avut loc pe 7 aprilie 2015, adică la 4 luni după semnarea contractului. Atât BT, cât și OTP care a cumpărat Millennium Bank România, au dat declarații că sunt interesate de achiziții pe piața bancară locală și în continuare.

Tranzacția dintre Banca Transilvania și Volksbank România a fost anunțată în premieră în diferite faze de jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO în articolele publicate pe 18 noiembrie 2014, 3 decembrie 2014 și 6 aprilie 2015, anunțul oficial din 10 decembrie confirmând vestea preluării de către banca din Cluj – Napoca.

Jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO a publicat în premieră în cele aproximativ opt luni de la lansarea sa pe piață, în 16 octombrie 2014, mai multe tranzacții printre care vânzarea Volksbank România către BT, achiziția de către fondul de investiții Oresa Ventures a companiei IT RBC, achiziția fabricii de detergenți a P&G de către germanii de la Dalli, intrarea Deutsche Bank în cursa pentru achiziția pachetului de credite neperformante de peste 400 mil. euro de la BCR, afacere pe care și-a adjudecat-o câteva luni mai târziu, scoaterea la vânzare a Billa România de către REWE, vânzarea pachetului de 36% din MedLife de către fondul de investiții V4C, angajarea băncii de investiții Rothschild de către fondul de investiții Advent pentru vânzarea Regina Maria, negocierile firmelor din grupul Rompetrol pentru credite de aproape 400 mil. dolari de la marile bănci locale, vânzarea unui pachet de credite neperformante al Piraeus Bank România de până la 200 mil. euro, achiziția de acțiuni a Mezannine Management în afacerea Amethyst, achiziția Pehart Tec de către fondul de investiții Abris Capital sau eșecul vânzării pachetului de active ale Bank of Cyprus România.

infografic_unicredit_tiriac_bank main

Țiriac și-a vândut acțiunile de la UniCredit Țiriac Bank. Italienii au luat pachetul de 45% din bancă la aproape zece ani de la prima tranzacție cu omul de afaceri

Lasă un răspuns

Țiriac Holdings Ltd. își vinde cele 45 de procente din UniCredit Țiriac Bank, una dintre cele mai mari bănci locale, către UniCredit Bank Austria AG. Ca rezultat al acestei tranzacții, capitalul deținut de UniCredit Bank Austria AG in UniCredit Țiriac Bank S.A. crește de la 50,6% la 95,6%.

Finalizarea tranzacției este preconizată înainte de sfârșitul lunii iunie 2015. Părțile acordului au agreat să nu dezvăluie prețul de vânzare sau oricare alte detalii ale tranzacției. UniCredit Bank Austria AG ia in considerare formularea unei oferte acționarilor minoritari ai UniCredit Țiriac Bank S.A. pentru a le achiziționa acțiunile deținute.

Carlo Vivaldi, Vicepreședinte al Consiliului de Supraveghere al UniCredit și Șeful Diviziei Europa Centrală și de Est a UniCredit Bank Austria AG: “Aș dori să-i mulțumesc lui Ion Țiriac și reprezentanților Țiriac Holding pentru colaborarea excelentă și pentru angajamentul arătat în ultimii ani. În urma achiziției de la Royal Bank of Scotland a portofoliilor de clienți de retail și corporate din România, continuăm acum să ne consolidăm și să ne extindem poziția pe piața din România prin această tranzacție.”

Mai dețin acțiuni Bank Austria CEE BeteiligungsgmbH – 0,0132897% din capitalul social, Arno Grundstücksverwaltungs Gesellschaft m.b.H cu 0,0132897%, Beteiligungsverwaltungsgesellschaft der Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH – 0,0132897%, Bank Austria Creditanstalt Leasing GmbH – 0,0132897%, Unicredit Leasing Romania S.A. – 0,0000049%, alți acționari persoane fizice române – 4,00669928%, alți acționari firme românești – 0,17915491%, alți acționari străini cu 0,124401408%, respectiv alți acționari firme străine cu 0,0180075% din capitalul social.

UniCredit Țiriac Bank este o bancă românească cu sediul în București și este membră a rețelei UniCredit din Europa Centrală și de Est. La nivel național, banca este prezentă prin intermediul unei rețele de 180 de sucursale și a unei echipe de aproximativ 3.350 de angajați.

Istoria băncii începe cu anul 1991, când omul de afaceri Ion Țiriac, care își dobândise deja o faimă la nivel internațional ca urmare a carierei sale în tenis, s-a hotărât să înființeze în România una din primele bănci cu capital privat, Banca Comercială Ion Țiriac.

În anul 2000 are loc o tranzacție care va avea ulterior impact asupra destinului Băncii Comerciale Țiriac. Banca germană HVB Bank cumpără instituția austriacă de credit Bank Austria Creditanstalt, cotată la acea vreme ca una dintre cele mai puternice bănci din Europa Centrală și de Est.

În anul 2001, pe piața bancară a României intră italienii de la UniCredit care cumpără banca turcească Demirbank. În 2005, UniCredit semnează contractul de achiziție a băncii germane HVB Bank.

În anul 2006, HVB Bank fuzionează cu Banca Țiriac, iar noua bancă se numea HVB Țiriac. După ce UniCredit preia HVB Bank, numele băncii se schimbă în UniCredit Țiriac Bank, bancă din acțiunile căreia omul de afaceri Ion Țiriac deține 45 %. Banca a intrat apoi în lupta pentru cotă de piață, depășind imediat după fuziune bănci precum Raiffeisen sau Volksbank.

În numai doi ani, veniturile totale ale băncii cresc de patru ori de la 258 de milioane de euro în 2007 la 1,1 miliarde de euro în 2009. Din punct de vedere al profitului net, un moment de vârf este însă anul 2007, când UniCredit Țiriac Bank raportează un câștig de 79 mil. euro.

De la preluarea controlului băncii de către italieni, UniCredit Țiriac Bank și-a continuat însă politica de extindere pe piață în ciuda efectelor crizei globale, care a prăbușit creditarea populației și a tăiat apetitul de consum în economie. Fidelă direcției sale de dezvoltare centrate pe creditarea companiilor, UniCredit Țiriac Bank a reușit în fiecare an să își majoreze cota de piață, cu o singură excepție, momentul 2010, când înregistrează un declin de la 6,1% la 6% pe fondul menținerii valorii activelor totale la 4,8 mld. euro.

La finele lui 2013, portofoliul de credite era format în proporție de 72 % din finanțări corporative, în timp ce pe segmentul depozitelor structura nu este foarte diferită cu o pondere a clienților – companii de 65 % din total. Banca a trecut din 2013 la o achiziție în două etape a RBS Bank România, fosta bancă locală pusă pe picioare de olandezii de la ABN Amro și ajunsă apoi în mâinile britanicilor de la Royal Bank of Scotland.

În condițiile în care strategia multor bănci – mamă în perioada de criză a fost să taie liniile de finanțare către fiicele lor din piețele străine, inclusiv din România, UniCredit Țiriac Bank și alte subsidiare ale unor grupuri internaționale au căutat să se finanțeze prin canale ale pieței financiare locale. Astfel, UniCredit Țiriac Bank a ieșit cu o emisiune de obligațiuni, care a avut succes în rândul investitorilor de pe piața de capital. În iunie 2013, a lansat prima emisiune de obligațiuni în lei, care a fost suprasubscrisă în proporție de 110%, reușind să atragă 550 milioane de lei cu maturitate la cinci ani.

Pe plan intern, banca s-a orientat către echilibrarea raportului dintre credite și depozite, astfel că la finele lui 2013 acesta ajunsese aproape la paritate, cu o valoare de 101,3 % față de 114,1 % în 2012.

Anul acesta, UniCredit s-a orientat mai mult către segmentul de retail în activitatea de creditare, unde ritmul de creștere a portofoliului a fost de cinci ori mai mare decât în cazul creditării companiilor mari.

La finele anului 2013, UniCredit Țiriac Bank se situa pe poziția a patra în clasamentul instituțiilor de credit locale, cu o cotă de piață de 7,6% raportată la activul net.

Banca are în plan noi achiziții pentru viitor, pentru a-și consolida poziția pe piață.

Pe 19 iunie 2014, agenția de presă Reuters prelua informația publicată de ziarul italian Il Messaggero, potrivit căreia, UniCredit își majorează participația în UniCredit Țiriac Bank de la 50,5 % la 96 % prin preluarea pachetului de acțiuni deținut de omul de afaceri Ion Țiriac pentru suma de 700 milioane de euro. Reprezentanții băncii nu au confirmat și nici nu au infirmat informația, o poziție la fel de discretă fiind și cea a omului de afaceri.

Pe 16 decembrie, reprezentanții UniCredit Țiriac Bank au anunțat finalizarea achiziției ultimelor active preluate de la RBS Bank în România, respectiv portofoliul de credite și depozite ale clientelor formate din companii. VEZI AICI PROFILUL UNICREDIT ȚIRIAC BANK

Grupul UniCredit în România a înregistrat anul trecut o creștere cu 4,2% a activelor totale până la 32,4 mld. lei (7,4 mld. euro).

Profitul băncii a fost anul trecut mai mare cu circa 7% în lei față de 2013, ajungând la 80 mil. lei (circa 18 mil. euro), pe fondul reducerii rețelei din teritoriu, dar și a preluării personalului de la RBS Bank România.

Portofoliul de credite a avansat cu 6,5%, pe fondul unui plus obținut de 18,7% pe segmentul creditării marilor companii.

Portofoliul clienților – companii este punctul forte al UniCredit, banca locală fiind unul din cei mai importanți creditori în sectoare – cheie precum petrol & gaze, telecomunicații, componente auto, farma, servicii, agricultură sau transporturi.

UniCredit estimează că are o cotă de piață de 12,2% la credite și 9,6% la depozite pe segmentul clienților – companii. Ritmul de creștere anual este de 13,1% la credite și 9,6% la depozite pe acest segment.

Pe piața de retail, banca a înregistrat cea mai slabă performanță pe creditare, volumul creditelor acordate persoanelor fizice fiind mai redus cu 4,6% față de 2013. Cota de piață a italienilor în creditarea persoanelor fizice este și ea cu mult sub cea de pe corporate, fiind în 2014 de numai 5,7%. Iar la depozite, cota de piață scade chiar la 3,7%.

Per ansamblu, banca are un raport între credite și depozite de 116%, care trece de 140% dacă luăm în calcul și firma de leasing a grupului italian.

Producția de credite noi, un indicator care indică sănătatea afacerii unei bănci, are un plus de 20% în 2014 pe partea de credite de consum, iar rata de creștere este de 27% cu tot cu creditele ipotecare.

Sursă foto: Piraeus Bank.

Tranzacție de exit a Piraeus din România: Banca Transilvania și OTP Bank au depus oferte indicative pentru cumpărarea Piraeus Bank România. Grecii au primit circa 5 oferte indicative, pe listă fiind și fonduri americane de investiții. Tranzacția de exit a primei mari bănci grecești din România se derulează la Atena

Lasă un răspuns

Piraeus Bank, una dintre cele mai mari bănci din Grecia, a primit luna trecută aproximativ cinci oferte indicative pentru achiziția Piraeus Bank România, au declarat în exclusivitate pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO surse din piață.

Tranzacția de exit a Piraeus Bank din România a atras interes atât din partea unor bănci locale dornice să-și majoreze cu această ocazie cota de piață, printre ofertanți aflându-se Banca Transilvania și OTP Bank, susțin sursele citate. De asemenea, pe lista grecilor se mai află și fonduri americane de investiții, care văd o ocazie bună de a intra pe piața bancară locală cu tranzacția oferită de banca elenă.

Discuțiile de vânzare pentru Piraeus Bank România se poartă la Atena, conform informațiilor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO. Tranzacția al cărei preț poate varia în jurul a 150 – 200 mil. euro, trece în faza de due dilligence (analiză financiară – n.r.), susțin sursele citate.

Reprezentanții Piraeus Bank România nu au făcut niciun comentariu pe marginea acestui subiect până la momentul publicării acestui articol. De asemenea, reprezentanții Băncii Transilvania și ai OTP Bank nu au făcut niciun comentariu pe acest subiect până acum.

Prețul plătit la achiziția Piraeus Bank România ar putea fi în jurul valorii contabile a băncii, dată fiind calitatea activelor ce vor fi preluate, poziția de capital a băncii, precum și indiciile oferite de băncile locale listate pe bursă. Piraeus Bank România are o poziție de capital de 200 mil. euro. BRD și BT au valori de piață care înseamnă un raport între 1,5 și 1,7 între prețul acțiunii și valoarea contabilă, în timp ce la Carpatica, o bancă mai mică de jumătatea clasamentului și cu pierderi, raportul e de 0,55.

Grecii de la Piraeus ar putea obține un preț în jurul a 150 – 200 mil. euro, conform unor estimări făcute de surse din piață. Estimarea de preț nu ia în calcul și finanțarea netă acordate fiicei din România de către banca – mamă, care era de 400 mil. euro la finele lunii martie, conform rezultatelor financiare prezentate de Piraeus. România este cea mai mare operațiune a Piraeus Bank din străinătate, fiind de așteptat să caute obținerea unui preț cât mai mare posibil.

Recent, Piraeus Bank România a încheiat cea mai mare tranzacție de vânzare de a unui portofoliu de credite de consum neperformante negarantate, cu o valoare nominală de circa 185 mil. euro și cumpărat de polonezii de la Kruk pentru 12 mil. euro, adică la un discount de 93,5%.

Tranzacția de NPL-uri a Piraeus Bank România amintește de operațiunea de curățire a bilanțului prin vânzarea portofoliului de credite toxice de 495 mil. euro de către Volksbank România, cu cinci luni înainte de a anunța vânzarea pachetului integral de acțiuni către Banca Transilvania.

BT și OTP Bank au profitat în 2014 de exitul Volksbank AG (Austria), respectiv al Millennium (Portugalia) pentru a-și majora cota de piață și ambele și-au exprimat disponibilitatea pentru noi achiziții. BT a plătit 81 mil. euro pentru pachetul de 100% din Volksbank România, din care 58 mil. euro sunt virați într-un cont escrow pentru a acoperi eventuale pierderi post tranzacție, și a virat circa 647 mil. euro pentru rambursarea unor linii de finanțare către banca – mamă.

De cealaltă parte, ungurii de la OTP au plătit 39 mil. euro și au de rambursat linii de 150 mil. dolari către grupul portughez Millennium.

Pe 21 mai, Anthimos Thomopoulos, șeful Piraeus Bank Grecia, spunea că până în 2018 va vedea ce va face cu operațiunile din România și Bulgaria, potrivit Financial Times.

Băncile grecești au angajat încă din anii anteriori planuri de reducere a operațiunilor pe piețele străine, în contextul în care țara – mamă se confruntă cu dificultăți în plata datoriilor către principalii săi creditori externi, Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. Băncile elene au și o altă problemă – retragerile deponenților au depășit 30 mld. euro de la începutul anului și situația presează către atragerea de capital proaspăt pentru a recapitaliza instituțiile de credit.

Șeful băncii – mamă, Piraeus Grecia, a spus astfel că își concentrează atenția către recuperarea terenului pierdut la depozite și la o creștere recentă a portofoliului de credite neperformante.

În acest context, Piraeus a anunțat luna trecută vânzarea operațiunii sale din Egipt către Al Ahli Bank din Kuweit. Piraeus a obținut de pe urma tranzacției de exit din Egipt 150 mil. dolari, adică un multiplu de preț de 1,5 aplicat la valoarea contabilă a băncii.

Piraeus Bank România este o bancă aflată în prima parte a clasamentului băncilor locale după cota de piață.

Piraeus Bank România are active totale de 1,912 mld. euro, depozite de 1 mld. euro și un portofoliu de împrumuturi brute de 1,5 mld. euro, conform datelor disponibile la nivelul lunii martie din acest an.

Cota de piață a Piraeus Bank România pe depozite este de 3%, iar la credite are o cotă de piață estimată la 1,6%. Are o rețea de 120 de locații și 1.536 de angajați.

În primul trimestru, Piraeus Bank România a obținut venituri nete de 21 mil. euro, iar rata creditelor neperformante în ansamblul portofoliului este de 26%. Piraeus Bank România a raportat un profit brut de 2,1 mil. euro pentru 2014.

În ultimul raport anual al BNR, Piraeus Bank ocupa la finelui anului 2013 poziția 11 din 40 de bănci, cu o cotă de piață de 2,5% după activul net bilanțier.

Grupul bancar grecesc Piraeus a venit în România în anul 2000, când a cumpărat Pater Bank, cu două surcursale. Apoi, Piraeus a trecut la o dezvoltare organică a operațiunii locale. În ultimii ani, grupul elen a redevenit activ și a trecut la achiziții în 2012 și 2013 în Grecia, unde a preluat activele bune ale ATE Bank, apoi Geniki Bank, operațiunile a trei bănci cipriote, precum și subsidiara locală a grupului bancar portughez Millennium. În România, a preluat activele ATE Bank România în 2013 și le-a vândut în circa un an către omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, care a intrat astfel pe piața bancară locală sub marca Băncii Române de Credite și Investiții.

Acțiunile Piraeus Bank Grecia sunt deținute de către Fondul Elen pentru Stabilitate Financiară (67%), investitorii instituționali străini având o cotă de 27% din acțiuni.

Valoarea de piață a grupului grec Piraeus Bank, fondat în urmă cu 100 de ani, este acum de 3 mld. euro, prețul acțiunii pierzând 45% de la începutul anului pe bursa de la Atena.