Tranzacțiile sunt firul roșu care ne arată ce active sunt atractive în mod real pentru investitori. Din acest punct de vedere, România oferă oportunități limitate. Tranzacțiile cu valori de peste 100 mil. euro sunt rare, iar statul și-a redus profilul investițional și, cu greu, îmi pot imagina aici o schimbare într-un an cu două rânduri de alegeri.
Într-o piață cu multe incertitudini, patru lucruri sunt vizibile ca niște piloni pe care se vor așeza evoluțiile din acest an.
Fondurile de investiții vor căuta achiziții în rândul companiilor capabile să se autofinanțeze din propriul EBITDA (câștigul înaintea plății dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării). Asta fac de ani de zile și vor face și în continuare. Este unul dintre puținele repere stabile ale pieței.
Prăbușirea creditării, insolvențele și lipsa aparentă de alternative fezabile scad șansele antreprenorilor de a găsi capital de dezvoltare în altă parte decât la furnizorii de capital de risc.
De cealaltă parte, fondurile de investiții, care au acum disponibile sute de milioane de euro pentru România pe mai multe etaje de piață – de la tichete de tranzacții de câteva milioane de euro până la peste 100 milioane de euro – nu mai aruncă sume mari în active românești, poate doar cu câteva excepții notabile în imobiliare, servicii medicale și TMT (tehnologie, media, telecomunicații).
Când trebuie să obții în 5 – 6 ani de două – trei ori banii investiți în companie pentru a mulțumi investitorii și a putea să le ceri cu succes bani pentru a ridica un nou fond, sănătatea financiară și operațională a firmei cumpărate la pachet cu echipa de manageri sunt un argument mai puternic decât estimările privind creșterea sectorului de piață sau oportunitățile de creștere organică.
Dealtfel, dezvoltarea organică a devenit pentru afacerile din multe sectoare mai scumpă decât achizițiile pentru a-și atinge masa critică necesară sau cotele de piață – țintă.
A doua certitudine pe piața tranzacțiilor este că băncile au profil de vânzător de serviciu. Fie că stau pe stocuri de credite neperformante care trebuie vândute cât mai repede, fie că sunt ținte pentru exit, fie că trebuie să-și optimizeze operațiunile.
Dincolo de teoriile care spun că numai instituțiile de credit din top 10 după activele totale își mai pot face planuri pe termen lung, mai sunt cotate cu șanse băncile de nișă. Însă, nișarea nu este încă evidentă astfel că peste jumătate din numărul actual de bănci ori vor vinde cât mai au ce să pună pe masă ori vor închide.
În ceea ce privește băncile, piața este suficient de crudă pentru a nu mai răsplăti acționarii la nivelul valorii contabile sau a mai lua în calcul investițiile de capital făcute ani la rând, la presiunea băncii centrale pentru a-și menține indicatorii de solvabilitate.
Carpatica, Credit Agricole, Piraeus Bank, Bancpost, Intesa, Marfin, Bank of Cyprus, Banca Românească și multe altele au motive să se gândească ce au de făcut în continuare pe o piață care se strânge la propriu, în condițiile în care o operațiune profitabilă în afara top 10 este greu de susținut pe termen lung.
A treia tendință clară este că firmele private mari se țin departe de bursă. RCS & RDS, Bitdefender, Țiriac Holdings sunt companii de dimensiuni importante și cotate cu un istoric atractiv pentru investitori. Dar pentru bursa de la București, este greu acum să câștige listări noi. Acestea ar putea veni deocamdată tot din partea unor companii de stat, Hidroelectrica având șansele cele mai mari.
Bucureștiul nu mai are de doi ani nici o listare de anvergură, iar apetitul pentru introducerea la tranzacționare de companii noi este redus și pe alte piețe.
Pe lângă barierele locale, investitorii se uită și la un cumul de factori externi, care poate reteza din avântul pe bursă.
Situația incertă din Ucraina din 2014 – 2015 are o continuare nefericită peste Prut, valul imigraționist care afectează țările din regiune aflate pe coridorul dintre Grecia și Germania, precum și dosarul războiului din Siria cu alte posibile implicații în Orientul Mijlociu la care se adaugă semnele de slăbiciune ale economiei Chinei sunt motive de îngrijorare pentru un an care începe prost și, ca în legile lui Murphy, se poate termina și mai prost.
A patra tendință configurată substanțial în ultimii ani are suficient combustibil pentru a funcționa bine și în 2016. Imobiliarele sunt terenul preferat de investitori, iar finanțările bancare aici au succes, chiar dacă pot fi numărate pe degete sectoarele care mai sunt acum pe placul bancherilor pentru a-și construi expuneri mari.
Piața dispune de suficiente portofolii de birouri, dar are oportunități și pe celelalte segmente pentru a alimenta noi tranzacții pentru fondurile de investiții specializate.
Cei patru piloni definesc o piață a tranzacțiilor în care principalii actori în fuziuni și achiziții vor fi băncile și fondurile de investiții, iar investitorii strategici în măsura în care își remodelează portofolii transfrontaliere. Finanțările bancare sunt orientate preponderent către imobiliare și campionii din energie, petrol, utilități, telecomunicații, industrie și farma. Bursa are în față un an dificil și, fără listări noi, va găsi din ce în ce mai puțin sprijin din partea economiei reale. O cale de împăcare cu investitorii ar putea fi emisiunile de obligațiuni, care ar ajuta firmele să acceseze fonduri proaspete pentru a-și finanța planurile de creștere și cu alți bani în afara capitalului de risc.
