Arhiva etichetelor: ciment

fuziune_lafarge_holcim_tranz_crh_calendar_tabel main

CRH a finalizat achiziția celor opt companii Lafarge din România. Componenta locală înseamnă 6% din valoarea totală a tranzacției globale de 6,5 mld. euro. Irlandezii intră în luptă cu germani și franco-elvețieni pe o piață a cimentului de peste jumătate de miliard de euro

Producătorul irlandez de materiale de construcții CRH Plc a anunțat astăzi finalizarea achiziției unui pachet global de active de la Lafarge și Holcim în cadrul unei tranzacții totale de 6,5 mld. euro, tranzacție ce include preluarea Lafarge România, estimată în jurul a 400 mil. euro de către șeful companiei locale în cadrul unui interviu acordat luna trecută jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO.

”Această zi marchează un moment major pentru Lafarge România, deoarece se alătură Grupului CRH, ca parte a celei mai mari tranzacții din istoria companiei. Decizia CRH de a achiziționa aceste active demonstrează încrederea în rezultatele bune înregistrate de unităţile Lafarge în România. Ca parte a CRH, acestea vor avea acces la o bază colectivă de informații și bune bune practici, la inovația și competențele Grupului CRH”, afirmă reprezentanții CRH.

Finalizarea achiziției înseamnă intrarea a 15.000 de oameni din foste unități Lafarge și Holcim sub comanda CRH odată cu plata banilor pentru achiziția companiilor vândute. 6,5 mld. euro reprezintă valoarea de întreprindere a activelor preluate, care însumează de regulă prețul pe acțiuni și preluarea datoriilor aferente noilor proprietăți.

Pachetul de active vândut de Lafarge și Holcim a înregistrat EBITDA (câștiguri înaintea plății dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării) estimat în 2014 la 752 mil. euro ceea ce înseamnă că la o valoare de 6,5 mld. euro a tranzacției, irlandezii plătesc un multiplu de 8,6 aplicat la EBITDA. Astfel, valoarea Lafarge România de circa 400 mil. euro în cadrul tranzacției înseamnă o pondere de peste 6% din valoarea totală a tranzacției la nivel internațional.

Pe piața locală, CRH preia opt companii Lafarge cu o cifră de afaceri cumulată de 227,3 mil. euro, un profit net de 15,8 mil. euro și 898 angajați. Cumulate, cele două companii ale CRH din România – producătorul de BCA Elpreco Craiova și Ferrobeton România SRL – aveau până acum afaceri de peste 27,3 mil. euro, 467 angajați și sunt pe pierdere.

Lafarge_companii_ro_cumparate_de_crh_tabel main

Amprenta cea mai importantă a irlandezilor va fi pe piața locală a cimentului, cu vânzări anuale estimate peste jumătate de miliard de euro, unde intră în competiție directă cu primii doi producători globali, LafargeHolcim și HeidelbergCement.

Tranzacția va dubla capacitatea de producție de ciment a CRH la nivel global și va extinde portofoliile sale de agregate și de betoane. CRH va fi al treilea cel mai mare jucător global pe piața materialelor de construcții și numărul doi la nivel mondial pe piața de agregate. Liderul global în industria cimentului este LafargeHolcim, compania creată în 15 iulie prin fuziunea francezilor de la Lafarge cu elvețienii de la Holcim, iar pe 30 iulie HeidelbergCement AG a anunțat achiziția a 45% din acțiunile Italcementi, grupul german devenind cel mai mare jucător din lume de pe piața agregatelor și al doilea producător de ciment la nivel mondial.

”CRH este cu un pas mai aproape să atingă obiectivul nostru de a deveni lider mondial pe piața materialelor de construcții. Operațiunile pe care le achiziționăm au performanțe foarte bune în domeniile în care activează și completează foarte bine operațiunile existente. Integrarea acestor active de înaltă calitate, pe care le-am achiziționat avantajos și la momentul potrivit, vor consolida prezența noastră pe o serie de piețe-cheie și vor oferi noi platforme pentru dezvoltare strategică”, a spus Albert Manifold, directorul general al CRH.

Harta activelor cumpărate de irlandezi cuprinde cel mai mare producător de ciment din estul Canadei, operațiuni de ciment și agregate în Marea Britanie, Franța și Germania, producători de ciment și agregate în regiunile în creștere din Europa Centrală și de Est și intră în două piețe emergente, Brazilia și Filipine, jurisdicție în care tranzacția se va finaliza în trimestrul al treilea.

CRH va integra noile active achiziționate din cele peste 685 de unități din 11 țări, într-o structură comună de raportare supervizată direct de Albert Manifold și de o echipă operațională cu experiență. Numărul de angajați ai CRH va crește la 91.000. Acționarii CRH au aprobat tranzacția în martie 2015, iar acordul din partea Comisiei Europene a fost primit în aprilie.

Irlandezii de la CRH vor anunța până la finele anului o strategie de dezvoltare pentru operațiunile din România. Aceasta va lua în calcul și achiziții pe alte segmente din piața de materiale de construcții, care se regăsesc de exemplu în portofoliul din regiune al grupului irlandez.

”Ne gândim la dezvoltarea de operațiuni complementare, inclusiv la achiziții – poate fi zona operațiunilor de var, asfalt, lucrări de construcții, inclusiv de drumuri, distribuție de materiale de construcții, dacă ne uităm la portofoliul CRH pe alte piețe din regiune precum Ungaria ori Polonia”, a declarat Costin Borc, directorul general al Lafarge România, jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO.

Grupul irlandez de materiale de construcții CRH va păstra mărcile Multibat și Romcim pe piața cimentului și nu intenționează să facă schimbări în companiile Lafarge din România în perioada următoare.

CRH păstrează brandul Multibat și Romcim, iar pe termen scurt și mediu, nu vor fi schimbări în Lafarge România. Irlandezii au angajat firma americană de consultanță strategică McKinsey pentru integrarea activelor cumpărate în structurile grupului CRH. De asemenea, a fost angajată deja o agenție care să se ocupe de rebranding-ul Lafarge România.

CRH este o companie irlandeză născută în 1970 din fuziunea a doi producători – Cement Limited, fondată în 1936, și Roadstone Limited, înființată în 1949.

În 44 de ani, CRH a evoluat de la vânzări de 27 mil. euro, realizate în proporție de 95% în Irlanda, la vânzări de 18 mld. euro realizate în 35 de țări, mai ales din Europa și America de Nord. Are o producție de 300 de milioane tone de materiale de construcții pe an, 76.000 de angajați în 3.400 de locații din lume. În 2013, a înregistrat o pierdere înainte de taxe de 215 mil.euro. Valoarea bursieră a CRH este de circa 22 mld. euro.

CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL CU COSTIN BORC, DIRECTORUL GENERAL AL LAFARGE ROMÂNIA, PE TEMA TRANZACȚIEI CU CRH. 

Fostul șef al Holcim România a fost consultant pentru Votorantim Cimentos în tranzacția de vânzare a Lafarge România. Elvețianul Markus Wirth a vizitat în decembrie împreună cu investitorii brazilieni fabrica de la Medgidia

Elvețianul Markus Wirth, fostul șef al Holcim România în perioada 2004 – 2011, a condus echipa de consultanți a companiei braziliene Votorantim Cimentos, interesată de pachetul european de active scos la vânzare, din care face parte și Lafarge România.. Brazilienii au lucrat pe partea de asistență juridică locală cu firma de avocatură Bondoc & Asociații, ce are o alianță exclusivă încheiată cu avocații americani White & Case, conform informațiilor jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO.

Votorantim Cimentos a făcut parte din categoria candidaților interesați de preluarea unui pachet regional de active. În final, întregul pachet global de active scos la vânzare de Lafarge și Holcim a fost cumpărat de CRH, în cadrul unei tranzacții de 6,5 mld. euro.

”Brazilienii au venit să vadă fabrica din Medgidia prin decembrie”, a spus Costin Borc, directorul general al Lafarge România, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO.

Wirth și-a deschis în 2011 propria firmă de consultanță, Markus Wirth Consulting GmbH. În perioada aprilie 2011 – mai 2013, a fost președintele Consiliului de administrație al Holcim România. După ce a părăsit Holcim, s-a orientat către un alt grup elvețian, casa de comerț Ameropa – proprietarul combinatului chimic Azomureș.

În perioada iunie 2013 – septembrie 2014, Wirth a fost director general al Ameropa Grains, iar din august 2012 până în prezent ocupă poziția de membru în board-ul Azomureș.

Fuziunea Lafarge – Holcim și tranzacția derivată din aceasta, vânzarea de active ale celor două companii, a fost ocazia perfectă pentru a-și folosi experiența de un deceniu acumulată pe piața cimentului din România.

Circa 30 de companii și fonduri de investiții au intrat în cursă, din care 5 pentru pachetul global de active, potrivit lui Costin Borc, directorul general al Lafarge România. Tranzacția cu Lafarge și Holcim a fost făcută cu CRH pentru 6,5 mld. euro.

O conexiune între Markus Wirth și Votorantim Cimentos este fostul șef Holcim, Markus Akermann, care face parte din board-ul firmei braziliene.

Votorantim Cimentos este printre primele opt companii globale din industria cimentului și este una din diviziile Votorantim Industrial, cu vânzări anuale de circa 8 mld. euro și EBITDA de 2 mld. euro la 55.000 de angajați.

CITIȚI MAI MULTE DETALII ÎN INTERVIUL INTEGRAL ACORDAT DE COSTIN BORC, DIRECTORUL GENERAL LAFARGE ROMANIA, PE TEMA TRANZACȚIEI CU CRH.

Șeful Lafarge România despre ce urmează în era CRH: Ne gândim inclusiv la achiziții. În vizor piețele de var, de asfalt, lucrări de construcții, distribuție de materiale de construcții. Până la finele anului va fi anunțată o strategie de dezvoltare

Irlandezii de la CRH vor anunța până la finele anului o strategie de dezvoltare pentru operațiunile din România. Aceasta va lua în calcul și achiziții pe alte segmente din piața de materiale de construcții, care se regăsesc de exemplu în portofoliul din regiune al grupului irlandez.

”Ne gândim la dezvoltarea de operațiuni complementare, inclusiv la achiziții – poate fi zona operațiunilor de var, asfalt, lucrări de construcții, inclusiv de drumuri, distribuție de materiale de construcții, dacă ne uităm la portofoliul CRH pe alte piețe din regiune precum Ungaria ori Polonia”, a declarat Costin Borc, directorul general al Lafarge România, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO.

”CRH va face o analiză și va anunța o strategie de dezvoltare până la sfârșitul anului”, explică șeful operațiunilor locale ale Lafarge, ce urmează în scurt timp să fie preluate de grupul irlandez CRH.

Producătorul irlandez de materiale de construcții Cement Roadstone Holdings (CRH) a ajuns în februarie la un acord de preluare a pachetului de active scoase la vânzare de giganții Lafarge și Holcim din industria cimentului în cadrul unei tranzacții totale de 6,5 mld. euro, din pachetul de active făcând parte și grupul de opt companii Lafarge din România.

CRH a intrat pe piața românească pe 17 decembrie 2007, când a cumpărat producătorul de BCA Elpreco Craiova, după ce anterior tatonase achiziția Macon Deva și a Celco Constanța. Valoarea tranzacției prin care irlandezii au pus piciorul pe piața locală este estimată la circa 65 mil. euro.
Elpreco Craiova a raportat în ultimul său bilanț pe 2014 o cifră de afaceri de 95 mil. lei (21,4 mil. euro) și un profit de 0,17 mil. lei (0,04 mil. euro) la un personal format din 399 de angajați.

O altă companie deținută de CRH este Ferrobeton România SRL, care operează fabrica de la Negoiești (județul Prahova) de pe platforma Brazi. Compania a raportat pentru 2013 o cifră de afaceri de 26,1 mil. lei (5,9 mil. euro) și o pierdere netă de 2,8 mil. lei (0,6 mil. euro) la un număr de 68 de angajați.

Cumulate, cele două companii ale CRH din România au afaceri de peste 27,3 mil. euro, 467 angajați și sunt pe pierdere.

CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL CU COSTIN BORC, DIRECTORUL GENERAL AL LAFARGE ROMÂNIA, PE TEMA TRANZACȚIEI CU CRH.

Cine este CRH

CRH este o companie irlandeză născută în 1970 din fuziunea a doi producători – Cement Limited, fondată în 1936, și Roadstone Limited, înființată în 1949.

În 44 de ani, CRH a evoluat de la vânzări de 27 mil. euro, realizate în proporție de 95% în Irlanda, la vânzări de 18 mld. euro realizate în 35 de țări, mai ales din Europa și America de Nord. Are o producție de 300 de milioane tone de materiale de construcții pe an, 76.000 de angajați în 3.400 de locații din lume. În 2013, a înregistrat o pierdere înainte de taxe de 215 mil.euro.

Achiziția activelor Lafarge și Holcim este cea mai mare din istoria sa și se încadrează în strategia grupului irlandez de a crește pe piețele emergente, dar și în piețe din Europa unde nu avea o prezență puternică.

Albert Manifold, irlandez, 51 de ani, a preluat poziția de director general executiv la 1 iunie 2014. Lucrează în cadrul CRH din 1998 când a venit pe poziția de director financiar în cadrul diviziei europene de materiale, unde a contribuit la întărirea poziției grupului în Europa de Est.

În 2004, a fost avansat pe poziția de director de dezvoltare al grupului, iar în 2007 a preluat poziția de director al diviziei europene de materiale.În această perioadă, s-a ocupat de extinderea CRH în Asia, în special pe piețele din China și India, cele mai mari piețe emergente ale lumii.

În ianuarie 2009, Manifold este cooptat în board-ul CRH și devine director operațional la nivel de grup. Manifold nu s-a ferit să arunce săgeți către politica de achiziții anterioare a grupului, dar asta nu îl împiedică să treacă la acțiune și să facă achiziții de un calibru fără precedent.

Practic,CRH trece odată cu achiziția activelor Lafarge și Holcim într-un eșalon superior al greilor din industria materialelor de construcții.

Înainte de a lucra la CRH, Manifold a fost director operațional al unui fond de investiții, fiind implicat în investițiile acestuia din Europa și America de Nord.

Fondul de investiții Allen McGuire, la care a activat șeful CRH, a făcut 16 investiții cu o valoare totală de 500 mil. dolari de la înființarea sa în 1989, însă în cele din urmă a fost închis.

Albert Manifold a căpătat o experiență internațională în diferite poziții ocupate în Europa, Europa de Est, SUA, Asia și Australasia. Este de profesie contabil și are un MBA. Tranzacția cu Lafarge și Holcim este cea mai mare făcută de CRH și Albert Manifold până acum.

Lafarge_companii_ro_cumparate_de_crh_tabel main

Francezii au tras linie după vânzarea Lafarge România. Au investit 713 mil. euro în 18 ani pe piața locală, bani pe care i-au recuperat din profitul obținut aici. La plecare, au rămas în mână cu circa 400 mil. euro din vânzarea operațiunilor către CRH. Șeful Lafarge România: ”Prețul vânzării activelor Lafarge din România reprezintă aproximativ beneficiul net al investitorului la capătul celor 18 ani de investiții locale”

Grupul francez Lafarge, care a finalizat pe 15 iulie fuziunea cu un alt lider global în industria cimentului Holcim, a investit aproximativ 713 mil. euro în România în perioada 1997 – 2014, bani pe care i-a recuperat din profiturile nete cumulate obținute în același interval de către Lafarge România Ciment, potrivit datelor furnizate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO de către companie.

Lafarge rămâne după 18 ani de activitate pe piața locală cu un câștig de aproape 400 mil. euro, la cât este estimată valoarea pachetului de 8 companii locale vândute către CRH Irlanda în cadrul tranzacției globale de vânzare de active, de 6,5 mld. euro.

”În jurul a 400 mil. euro (valoarea activelor vândute în România – n.r.) dacă luăm în calcul o estimare de circa 8,5 x EBITDA așa cum rezultă din evaluarea făcută la nivelul tranzacției globale. Lafarge a investit în România din 1997 circa 713 mil. euro, iar profiturile cumulate de Lafarge Ciment au fost de aproximativ 703 mil. euro de la privatizarea Romcim în 1997 până acum. Datele se refera numai la Lafarge Ciment, nu și la activitatea de Agregate și Betoane sau Gips (vândută în 2011 belgienilor de la Etex – n.r.), dar la care nu au prea fost profituri. Practic, prețul vânzării activelor Lafarge din România reprezintă aproximativ beneficiul net al investitorului la capătul celor 18 ani de investiții locale”, a declarat Costin Borc, directorul general al Lafarge România într-un interviu acordat în exclusivitate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO pe tema tranzacției cu CRH.

Lafarge cati bani a investit in Ro tabel

Vânzarea Lafarge România ar urma să fie finalizată până la 31 iulie.

Cea mai mare parte a investițiilor Lafarge au vizat piața cimentului, unde au intrat peste 573 mil. euro, adică minim 80% din bani.

Investiția în achiziția în 1997 a producătorului de ciment Romcim a fost de 250 mil. euro, mișcare prin care Lafarge a intrat în România. Ulterior, francezii și-au recuperat de la Holcim o parte din acești bani prin vânzarea uneia din cele patru fabrici preluate de la Romcim. Achizițiile în betoane și agregate au fost cumulat de 27 mil. euro.

În decembrie 2003, Lafarge a vândut către Simcor Oradea fabricile de var de la Târgu Jiu și Medgidia, în cadrul unei tranzacții estimate de surse de pe piață la 4 – 5 mil. euro.

În 2011, vinde și producătorul local de gips carton Lafarge Arcom Gips în cadrul unei tranzacții strategice la nivel internațional încheiate cu belgienii de la Etex. Lafarge Arcom Gips avea în portofoliu o fabrică de gips carton la marginea Bucureștiului și o uzină de ipsos la Aghireș (județul Cluj).

Cifra de afaceri cumulată obținută de Lafarge Ciment România în perioada 1997 – 2014 a fost de 3,36 mld. euro, iar profiturile nete au totalizat 703 mil. euro.

Lafarge cati bani a facut in Ro tabel

Vârful activității Lafarge în România a fost atins în 2008, când producătorul de ciment a obținut un profit net record de 163,8 mil. euro la o cifră de afaceri 457 mil. euro.

Pe o piață în care principalii săi competitori sunt Holcim România și HeidelbergCement România, Lafarge era în urmă cu un deceniu lider de piață, acum ocupă poziția a treia.

În 2014, cele opt companii Lafarge au o cifră de afaceri cumulată de 227,3 mil. euro, un profit net de 15,8 mil. euro și 898 angajați.

CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL ACORDAT DE COSTIN BORC, DIRECTORUL GENERAL LAFARGE ROMANIA, PE TEMA TRANZACȚIEI CU CRH.

Sursă foto și date: Lafarge. Prelucrare jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Costin Borc, CEO Lafarge România: Prețul de vânzare al Lafarge România către CRH, în jurul a 400 mil. euro. ”Am văzut mulți români în echipele de consultanți implicați în tranzacție”. Francezii au tras linie – câți bani au investit și câți au obținut după 18 ani în România. CRH ar putea viza achiziții locale pe piețele de var, asfalt, drumuri, distribuție de materiale de construcții. Povestea tranzacțiilor Lafarge – Holcim și vânzarea de 6,5 mld. euro către CRH, spusă de unul dintre vânzători

Vânzarea Lafarge România a adus aproximativ 400 mil. euro în cadrul tranzacției globale prin care irlandezii de la CRH plătesc circa 6,5 mld. euro pentru un set de active Lafarge și Holcim, tranzacție derivată din fuziunea liderilor industriei cimentului, Lafarge (Franța) și Holcim (Elveția), potrivit unui interviu acordat în exclusivitate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO de către Costin Borc, directorul general al Lafarge România.

Tranzacția de vânzare a Lafarge România, care ajunge la final în 11 zile, marchează câteva premiere locale.

În primul rând, este cea mai mare tranzacție ca valoare din istoria pieței de materiale de construcții. În al doilea rând, are loc în mandatul singurului director român pus până acum de o companie mare franceză la șefia afacerilor de aici modelul clasic fiind numirea unui șef expat, în majoritatea cazurilor un francez.

Nu în ultimul rând, algoritmul de împărțire a pieței locale la fix 3 jucători, valabilă de 17 ani, modelează o tranzacție globală. Și asta cu prețul vânzării totale a afacerii locale de către o companie străină, care tot ca o premieră nu înseamnă un exit, ci un alt început sub forma melanjului a doi ”grei” globali care sunt nevoiți să stea aici împreună într-un singur picior – Holcim România – pentru a nu da peste cap echilibrul concurențial al pieței.

Un rol – cheie în vânzarea Lafarge România în cadrul tranzacției globale cu irlandezii de la CRH l-a avut Costin Borc, al cincilea și ultimul director pus de francezi aici în 18 ani de prezență pe piață.

49 de ani. Fost absolvent de Politehnică al Facultății de Energetică specializarea Hidroenergetică. Doctorat în Economie – specializarea Macro-economie de la Universitatea din Wisconsin Madison (SUA).

Costin Borc a fost secretar personal al liderului țărănist Corneliu Coposu, supranumit ”Seniorul” în politica postdecembristă, și a ocupat poziția de consilier de stat cu probleme politice și coordonator al aparatului de lucru al primului-ministru țărănist Radu Vasile în perioada 1998 – 1999. În 2000, a intrat în rândurile Lafarge ca șef de proiect în cadrul operațiunilor din America de Nord, iar apoi a fost director general al Lafarge Agregate Betoane, director de strategie și dezvoltare în centrala Lafarge din Paris, iar apoi a condus operațiunile grupului francez din Serbia, respectiv din România începând cu septembrie 2013. A fost președintele Consiliului Investitorilor Străini din Serbia. CITEȘTE AICI PROFILUL LUI COSTIN BORC.

Lafarge a intrat în România în 1997 când a achiziționat Romcim, care avea 4 fabrici de ciment, din care francezii au vândut ulterior una către Holcim din Elveția. Lafarge Romcim, ulterior Lafarge Ciment România este cea mai profitabilă companie din industria cimentului, unde ocupă locul al treilea pe piață după Holcim și HeidelbergCement. CITEȘTE AICI PROFILUL DETALIAT AL LAFARGE CIMENT ROMÂNIA.

Borc interviu caseta topicuri

Interviul integral

M. Cum s-a derulat tranzacția prin care Lafarge a ajuns să-și vândă operațiunile din România? Cum a fost structurată?

C.B. În jurul datei de 3 aprilie s-a anunțat deal-ul dintre Lafarge și Holcim, moment în care echipele locale începând de a doua zi au început să lucreze la depunerea dosarului de concurență pentru aprobarea fuziunii de către Bruxelles.

Un punct important este că absolut toată această operațiune (tranzacție – n.r.) nu a fost nicio secundă una locală. A fost coordonată în Paris și în Zurich de către fiecare din cele două grupuri, fiecare cu rândul lor de avocați și de consultanți de la Bruxelles.

Echipele locale au început să lucreze la partea de strângere de date de concurență și, pe măsură ce datele se strângeau, cele două grupuri au anunțat următoarele principii, care au fost și făcute publice după aceea.

S-a dorit ca tranzacția să fie cât mai rapidă cu putință și atunci una din soluții era de a veni în întâmpinarea cererilor Direcției Generale de Concurență din cadrul Comisiei Europene.

S-a hotărât că, cel mai simplu va fi să nu se fuzioneze nici o parte a activelor din Lafarge și Holcim, ci în țările în care ar fi probleme de concentrare să se vândă una sau alta dintre operațiuni. Acesta a fost principiul general și, după aceea, a existat primul anunț la început de iulie (7 iulie – n.r.), în care s-a anunțat ce decide grupul că vinde.

Și a început un calendar de pregătire al vânzării în același timp cu continuarea procesului de strângere de date, cu depunerea dosarului de concurență.

M. Cum au decurs discuțiile cu autoritățile concurențiale?

C.B. Au fost două procese care s-au făcut în paralel în așa fel încât când s-a depus dosarul la Bruxelles, dosarul conținea deja soluții la ambele situații fără a se spune cine e cumpărătorul. În același timp, s-a început procesul de vânzare, iar partea de disposal (vânzare de active – n.r.) a fost făcută în același timp. De obicei, lucrurile sunt însă așa: Se cere avizul, apoi vine avizul cu obiecții, condiționat, te duci înapoi cu el și din cauza asta spui că s-a lungit procesul.

Aici, au fost primele procese în care s-a spus ”Noi, din discuții formale pe care le-am avut cu voi, știm că astea sunt problemele și uite astea sunt soluționările”, drept pentru care și geografia tranzacției s-a schimbat.

Astfel, în primul anunț, s-a spus că se va vinde o fabrică din Austria, iar apoi undeva prin octombrie s-a anunțat că se vinde operațiunea Holcim din Slovacia și nu se mai vinde fabrica din Austria.

Împreună cu avocați și economiști, cu consultanți de la Bruxelles, s-a ajuns la concluzia că aceasta nu va răspunde condițiilor cerute (de Comisia Europeană pentru a aproba tranzacția – n.r.), că degeaba vinzi o fabrică în Austria împreună cu active din Ungaria că asta n-o să te ajute.
Și atunci, s-a ajuns la o ultimă variantă, care a fost aprobată de către Consiliul Concurenței pe la mijlocul lui decembrie, variantă ce cuprinde Canada pe listă și care a fost aprobată de DG Comp (Direcția Generală de Concurență din cadrul Comisiei Europene – n.r.). Pe această listă aprobată de DG Comp intrau operațiunile din Europa, inclusiv Lafarge Marea Britanie, o stație de măcinare Holcim în Franța, active din Slovacia și Ungaria.

În același timp, patru bănci de investiții ne-au dat acordul de vânzare a acestor active. Cele patru bănci de investiții au pregătit vânzarea. Ei (Holcim – n.r.) au avut pe HSBC și pe Morgan Stanley, iar noi (Lafarge – n.r.) am avut pe BNP Paribas și Credit Suisse pentru că trebuie să prezinți la vânzare un tot, care e format dintr-un set de active Holcim și un set de active Lafarge și trebuie să faci prezentări acestor active fără ca cei de la Lafarge să se întâlnească cu cei de la Holcim. Și ne chemau pe rând să facem prezentări.

M. În ce mod a fost selectat cumpărătorul activelor?

C.B. În procesul acesta, au fost selectați, probabil, cam 30 de competitori, din care au fost 5 competitori pe pachetul global.

Totul a fost separat în 5 pachete – însemnând Brazilia, Canada, Marea Britanie, Europa Continentală și Filipine.

Și au fost 5 pe tot pachetul – 4 fonduri de investiții și un investitor industrial care a și câștigat. De asemenea, pe fiecare pachet regional de active erau și alți jucători. Și s-au făcut prezentări. Procesul a fost unul interesant pentru că în momentul acela poți să găsești pe cineva care îți oferă mai mult pe unul din active.

Chestia nostimă a fost că, strategic, toată lumea a dorit ca un singur jucător să cumpere totul. Este mult mai simplu. Închipuie-ți ce înseamnă să faci 5 tranzacții separate, sub aprobări de la acționari, cu riscurile aferente.

Ceea ce s-a spus totdeauna, s-a spus așa: Care erau condițiile? Trebuie să fie un cumpărător care să fie credibil din punct de vedere al poziției financiare, nu unul care îți promite că vrea să cumpere și după aceea zice că nu are banii necesari.

O altă condiție era să fie un cumpărător care să poată să facă deal-ul, în sensul în care să obțină toate aprobările interne.

Și a treia condiție – să obțină aprobarea Bruxelles-ului și a autorităților de concurență.

CRH a semnat deal-ul la sfârșitul lui ianuarie. Condițiile au fost așa: să aprobe Bruxelles-ul, care aprobase deja vânzarea, dar nu aprobase cumpărătorul. Adică nu cumva cumpărătorul va face o concentrare?! Trebuia aprobat și cumpărătorul. Și Bruxelles a aprobat și cumpărătorul.

Adunarea generală a acționarilor CRH trebuia să aprobe deal-ul de 6,5 mld. euro, din care aproape o treime finanțată cash (2 mld. euro – n.r.), cam o treime emisiune acțiuni (prin majorare de capital echivalentă cu 9,9% din capitalul companiei – n.r.) și o altă parte prin împrumut de la bănci. Și aici s-au mișcat repede.

O altă condiție era să se poată face fuziunea. Deal-ul de vânzare a activelor este subsidiar fuziunii (Lafarge Holcim – n.r.), iar din punctul ăsta de vedere, evident, că era de preferat un investitor mare care să cumpere totul.

Pe de altă parte, au fost încurajați alți competitori ca, eventual, să-l faci pe cel care oferă mai mult să poți să-i crești prețul. Nu s-au spus niciodată sumele din niciun fel de pachete. N-am auzit niciodată nicio sumă, totdeauna s-a discutat pe pachet global. Dar, probabil, că negocierile au fost folosite așa: ”Tu la cât ai evaluat activele din Europa continentală? Vezi că am unul care dă mai mult”.

M. Au mers repede discuțiile de vânzare? Cât au durat?

C.B. A fost o negociere foarte bine pusă la punct și care s-a făcut foarte bine pentru că o astfel de tranzacție, cu anunț în luna iulie cu ce se vinde și la care teaser-ul (info memo-ul de prezentare a tranzacției trimis unei baze de potențiali cumpărători – n.r.) a plecat, cred că pe la începutul lui septembrie, să fii în stare să faci un deal de 6,5 mld. euro în 4 – 5 luni de zile, cu un Crăciun la mijloc, adică în 4 luni jumătate lucrătoare, este senzațional!

Din punct de vedere al calității actului, acesta a fost extraordinar de bine făcut. A fost teaser-ul, apoi vendor due dilligence, apoi prezentări, au fost vizite de sit-uri și au fost negocierile finale. Totul în 4 luni. Camera de date s-a deschis la începutul lui octombrie.

Echipele noastre au muncit zi și noapte. Ele au alimentat data room-ul. Totul a plecat de aici, toate datele, tot planul de afaceri, totul s-a lucrat la nivel local. Camera de date a fost virtuală.

M. Ce consultanți au lucrat în tranzacție? Ce rol au avut românii în cadrul acestor echipe de asistență?

C.B. Propriu – zis, nu au existat consultanți în tranzacție în România. Aici, au fost subcontractați consultanți locali. Au fost mulți implicați pentru diverși jucători.

Toți cei din Big Four au fost într-un fel sau altul implicați, unii dintre ei chiar de ambele părți, caz în care a trebuit să facă un Chinese Wall (procedură prin care echipe ale aceluiași consultant lucrează atât pentru una, cât și pentru cealaltă parte a tranzacției – n.r.).

EY este auditor la CRH și este și auditorul nostru (Lafarge – n.r.). EY Dublin a fost foarte implicat în tranzacție. EY a fost implicat pe parte de cumpărător, iar noi la faza de due dilligence a vânzătorului am fost cu PwC 100%.

Cele 4 bănci de investiții au făcut, normal, aceleași template-uri și pentru unii și pentru alții. Ne-au spus să nu vorbim între noi, (adică Lafarge cu Holcim – n.r.). Însă, chiar avocații ne-au spus ”Voi nu vedeți că vorbiți odată la 50 de oameni în fiecare zi, deci o să vorbiți în total la vreo 1.000 de oameni?! Deci, lucrurile astea oricum sunt aproape publice”.

Pentru consultanți, un deal ca ăsta este o mană cerească. Au fost consultanți pentru fonduri de investiții, toți au venit cu zeci de consultanți după ei.

Eu am fost foarte impresionat că, printre consultanți pe care i-am întâlnit la Londra erau foarte mulți români. Care lucrează în Londra pentru fonduri de investiții, pentru bănci mari, oameni în funcții destul de importante, care au fost prezenți în deal. Eu, de exemplu, am întâlnit o româncă ce lucra pentru Deutsche Bank, care la rândul ei făcea parte dintr-una din echipele implicate în deal.

Era o plăcere să vezi așa ceva ce nu e valabil pentru alte țări din zonă de exemplu. N-am văzut sârbi, n-am văzut unguri, n-am văzut slovaci, n-am văzut cehi. Am văzut în schimb germani, chinezi, indieni și am văzut foarte mulți francezi în staff-urile fondurilor de investiții și la nivele mari, destul de mulți șefi erau francezi. Și câțiva americani.

M. Cine sunt consultanții Lafarge România în tranzacția cu CRH?

C.B. Pe componenta locală, consultanța juridică a fost asigurată de NNDKP și PwC global în ceea ce privește procesul de vendor due dilligence (auditul vânzătorului – n.r.).

Lafarge_companii_ro_cumparate_de_crh_tabel main

M. Ce diferențe de abordare sunt între investitorii strategici și fondurile de investiții într-o astfel de tranzacție?

C.B. CRH a fost cel mai interesant, a venit cu foarte multe resurse interne, cu o echipă mai diversificată decât în cazul unui fond de investiții.

În tranzacție au fost fondurile suverane din Singapore, din Abu Dhabi din Emiratele Arabe Unite. Făceau parte din consorții, de exemplu, fonduri de pensii ale funcționarilor din Canada care ziceau ”Noi avem 50 mld. disponibile din care mai avem până la 20 mld – 30 mld. pe care vrem să-i băgăm în astfel de tranzacții.”

Ceea ce a fost interesant în această tranzacție este că un investitor industrial vede lucrurile altfel. Dar un fond de investiții spune : ”Eu muncesc la fel pentru un deal de 50 de mil. sau pt un deal de 5 mld. și mie îmi trebuie pentru că am fond de 10 mld. și vreau să bag banii în așa ceva”.
Ei se prezentau ca potențiali cumpărători. Spuneau: ” Domnule, noi căutăm tranzacții mari. Avem nevoie de tranzacții mari pentru că de fapt o tranzacție mare costă mai mult mai puțin decât una mică”.

Pentru fiecare fond de investiții vorbim de sume probabil între 10 și 20 de milioane de euro pentru pregătirea unui deal de genul ăsta. Adică due dilligence, avocați, aveau consultanți tehnici, au vizitat site-urile din Brazilia până în Filipine. Când începi să aduni câți merg acolo…

Cinven a fost în tranzacție, BC Partners, CVC a fost, Advent a fost însă la un moment dat s-a retras. Blackstone a fost. Oyak n-a fost, nu au cumpărat nici caietul de sarcini, KKR nu a fost.

Au fost în schimb niște investitori brazilieni industriali pe varianta de ”bucățele” (pachete regionale – n.r.) pentru că s-a vândut și Brazilia. Pentru ei, a lucrat la nivel de șef al consultanților pentru Europa Markus Wirth, fostul șef al Holcim România. Și este logic dacă ne gândim că în boardul lui Votorantim Cimentos este fostul șef Holcim, Markus Akermann. (Markus Wirth a lucrat pentru Ameropa și a fost director general pentru Ameropa Grains Constanța până în septembrie 2014 – n.r.).

fuziune_lafarge_holcim_tranz_crh_calendar_tabel main

M. Care a fost deci calendarul tranzacției?

C.B. Pe 3 aprilie 2014, acordul dintre Lafarge și Holcim s-a semnat în acea noapte. Există un articol într-un ziar francez care povestește totul. Bruno Lafont și cei de la Holcim s-au dus la Joaquín Almunia (comisarul european pentru concurență în cadrul Comisiei Europene prezidate de Manuel Barosso – n.r.) și i-a văzut cineva la Bruxelles, iar Bloomberg a scos informația în piață vineri la prânz. S-au dus la Almunia și i-au spus ”Uite, domnule, vrem să creăm un jucător european” și au întrebat ”Voi ați fi de acord?”. Și el a zis ”Da.” Se pare că cineva de la Almunia ar fi dat informația la presă. A apărut vineri. Apoi, a fost o reuniune de urgență a consiliilor de administrație ale amândurora și apoi au anunțat (luni, pe 7 iulie au anunțat – n.r.). Au zis în acele zile ”No comment!”, dar au făcut repede ședință. Nu se mai putea ține, era deja scăpată informația în piață. A fost semnat un MoU (memorandum de înțelegere – n.r.), cu un calendar clar până la jumătatea anului ăsta.

Pe 7 iulie a fost anunțul vânzării, care a stabilit prima listă de vânzare de active Lafarge și Holcim. A fost apoi teaser-ul în septembrie, a urmat depunerea dosarului la Bruxelles, care a fost în octombrie. DG Comp aveau 45 de zile la dispoziție și au răspuns pe 15 decembrie.
Nu au fost NBO (oferte neangajante – n.r.), a fost o selecție, o discuție între bănci. Scrisori de interes au fost, vendor due dilligence a fost.

Știu că au fost niște discuții de genul tu spui că vrei și eu te invit. Discuțiile din câte știu nu au fost cu sume. Cineva a vrut să participe și i s-a spus ”Mai bine nu, că pe tine te interesează numai datele”. A fost o etapă de selecție, care să nu permită deschiderea datelor către jucători care nu aveau niciun fel de interes în deal.

Depunerea ofertelor finale a fost 10 – 15 ianuarie, și apoi negocierile au durat 2 săptămâni.

Au luat un hotel, și la un etaj erau unii, la alt etaj erau alții dintre ofertanți. Totul s-a închis la biroul unuia dintre avocați. În faza cu ofertele, ultima negociere a fost la Paris într-un birou de avocați. După ofertele finale, au fost iar selecționați câțiva dintre ei, a fost o listă scurtă. N-au fost toți. Au mai cerut niște clarificări. Au venit cu oferte îmbunătățite.

Ce am auzit eu, pentru că secretul era bine păstrat, că cea mai mare ofertă a unui fond a fost de 5,75 mld. euro. CVC ar fi dat 5,75 mld. euro, iar CRH 6,5 mld. euro. Este foarte de mirare pentru că e ușor împotriva firii ca un fond să liciteze astfel.

Era un deal bun pentru fond. Ai Europa, care este destul de stabilă, ai Franța, care îți produce cash, ai UK, care merge bine și aveai Brazilia și Filipine, unde să investești. Adică puteai să te joci cu cash-ul de acolo, să îl dezvolți.

Ideea unui fond de investiții ar fi ca fondul să crească businessul și să-l vândă mai departe unui alt fond sau unui alt investitor industrial. Ai un pol, găsești un alt jucător care e numărul 4 – 5 în piață ale cărui operațiuni se suprapun frumos cu ăsta și fuzionează și creează din jucătorul nr. 5 și nr. 6, iar în 5 ani de zile creezi ceva și te lansezi într-un IPO (listare pe bursă – n.r.). Ori un IPO într-o fuziune cu un alt jucător.

Asta era cea mai interesantă variantă, în care tu creezi un pol, îl unești apoi cu un alt jucător existent, de o talie corectă, care nu neapărat e foarte mare.

Ideea pe care voiau s-o facă, Lafarge UK să fuzioneze cu Tarmac ca să facă un IPO. La asta s-au gândit și fondurile. Luăm noi asta și fuzionăm cu cineva și o scoatem pe bursă. Plus că momentul a fost unul atractiv. Europa crește. Piața crește în continuare. La momentul noiembrie 2014, în ciuda unor mici fluctuații pe piață, cumpărarea unei afaceri în materiale de construcții nu era o idee rea. Sau, eventual, să optimizeze tranzacția printr-un schimb de active (swap).

M. În ce centre financiare a fost marketată vânzarea Lafarge România?

C.B. Paris, Zurich și Londra.

M. Având în vedere structura globală a tranzacției cu CRH și a fuziunii cu Holcim, putem spune că ambele tranzacții au avut o componentă – cadru internațională și una specific locală. Cum s-au derulat în paralel cele două tranzacții? Au existat echipe separate la nivelul Lafarge România? Cu câți oameni s-a lucrat?

C.B. Au lucrat 3 – 5 oameni, s-au scanat toate documentele, s-au pus în data room.

A mai fost o echipă de pregătire a tranzacției din care a făcut parte eu ca și CEO, a fost și CFO (Cecile Morenas – n.r.), și Ruxandra Băndilă (director strategie și dezvoltare afaceri Lafarge România – n.r.) care m-a ajutat pe partea de strategie și directorul de resurse umane (Gabriel Mățăuan – n.r.). Au fost vizite de sit-uri industriale. În camera de date, echipele au variat de la 2 la 7 oameni, cea mai mare. Au vizitat fabricile de la Medgidia și Hoghiz. A venit și unul dintre șefii CRH Europa aici. Brazilienii au venit, de exemplu, să vadă fabrica din Medgidia prin decembrie.

M. Cine sunt oamenii care coordonează integrarea operațiunilor Lafarge România în structurile CRH? Câți oameni fac parte din aceste echipe de integrare? Cât va dura acest proces de integrare și la cât sunt estimate costurile integrării?

C.B. Procesul de integrare începe de la 1 august, există vizite acum în teritoriu. Care este locul României este prea devreme de discutat. Lucrăm cu McKinsey pe partea de consultanță strategică de integrare. Pentru 2016, costurile integrării sunt estimate la câteva milioane de euro.

M. Ce efecte vor produce cumulat cele două tranzacții la nivelul principalilor parametri ai Lafarge România – portofoliu clienți, număr angajați, modelul de organizare și structurile afacerii, impactul asupra liniilor de afaceri și a companiilor – satelit din România ale Lafarge, actuala echipă de management a companiei?

C.B. În ceea ce privește companiile – satelit, suntem în proces de simplificare a entităților din România. Am delistat Lafarge Agregate Betoane. Am preluat participațiile unor acționari minoritari din Lafarge Ciment. Pasul următor este fuziunea lor.

CRH va face o analiză și va anunța o strategie de dezvoltare până la sfârșitul anului.

Ne gândim la dezvoltarea de operațiuni complementare, inclusiv la achiziții – poate fi zona operațiunilor de var, asfalt, lucrări de construcții, inclusiv de drumuri, distribuție de materiale de construcții, dacă ne uităm la portofoliul CRH pe alte piețe din regiune precum Ungaria ori Polonia.

Am început să ne gândim care e fundamentul unui puzzle în România din care face parte și Romcim, principalul nostru brand de sac. Cine face parte din această arhitectură?! Aceeași reflecție există și în cazul CRH. Vom vedea de la tranzacția de 6,5 mld. euro dacă se va face și o distribuție de dividende.

Lafarge cati bani a facut in Ro tabel

M. La cât a fost evaluată Lafarge România în cadrul tranzacției cu CRH? Dacă tragem linie peste ce a însemnat investiția unui investitor strategic în România, câți bani a investit în total Lafarge în România din 1997 până acum și câți bani a făcut aici Lafarge în total din profiturile anuale cumulate și vânzarea operațiunilor?

C.B. În jurul a 400 mil. euro dacă luăm în calcul o estimare de circa 8,5 x EBITDA așa cum rezultă din evaluarea făcută la nivelul tranzacției globale. Lafarge a investit în România din 1997 circa 713 mil. euro, iar profiturile cumulate de Lafarge Ciment au fost de aproximativ 703 mil. euro de la privatizarea Romcim în 1997 până acum. Datele se refera numai la Lafarge Ciment, nu și la activitatea de Agregate și Betoane sau Gips (vândută în 2011 belgienilor de la Etex – n.r.), dar la care nu au prea fost profituri. Practic, prețul vânzării activelor Lafarge din România reprezintă aproximativ beneficiul net al investitorului la capătul celor 18 ani de investiții locale.

Lafarge cati bani a investit in Ro tabel

M. Cum se va prezenta de acum încolo în fața partenerilor de afaceri actuala Lafarge România? Sub ce marcă? Va fi schimbat logo-ul companiei? A început deja procesul de creare a unei noi identități de brand în contextul tranzacțiilor care au loc?

C.B. CRH păstrează brandul Multibat și Romcim. Pe termen scurt și mediu, nu va fi nici o schimbare în companie (Lafarge România – n.r.). Am început și procesul de branding, unde am angajat deja o agenție care să se ocupe de acest lucru.

M. Cum va arăta piața locală a cimentului după finalizarea integrării Lafarge România în structurile CRH? Dar piața betoanelor? Dar piața de agregate?

C.B. Pe primul trimestru, avem o creștere de 16% pe volume față de perioada similară a anului anterior. Piața crește pe seama proiectelor private, dacă apare și infrastructura în comenzi, va da și ea încă un plus pieței. Piața locală nu crește pe agregate, crește pe betoane. Datele de piață indică Lafarge România pe locul al treilea după cota de piață. Importurile la ciment au o pondere sub 10% din piață.

Sursă foto și date: Lafarge. Prelucrare jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Costin Borc

Funcție Viceprim-ministru, Ministrul Economiei, Comertului si Relatiilor cu Mediul de Afaceri (Director general Lafarge România (noiembrie 2015 – prezent)

Director General CRH Romania august 2015 – noiembrie 2015

Director General Lafarge Romania septembrie 2013 – august 2015

Director General Lafarge Serbia iulie 2008 – august 2013

Director Strategie si Dezvoltare Lafarge martie 2006 – iunie 2008

Director General Lafarge A&C Romania ianuarie 2002 – aprilie 2006

Director de proiect Lafarge America de Nord iulie 2000 – decembrie 2001

Sef de cabinet al Primului Ministru al Romaniei iulie 1998 – iulie 1999

Studii Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Energetică, Specializarea Hidroenergetică 1984 – 1989

Universitatea Wisconsin din Madison (SUA), doctorat în Economie – specializarea Macro-economie 1995 – 2000

Carieră

Manager proiect Lafarge America de Nord iulie 2000 – decembrie 2001

Director general Lafarge Agregate & Betoane ianuarie 2002 – aprilie 2006

Director regional de strategie și dezvoltare Lafarge Paris martie 2006 – iunie 2008

Director general Lafarge BFC Serbia iulie 2008 – august 2013

Director general Lafarge România septembrie 2013 – prezent

Alte poziții Președinte al Consiliului Investitorilor Străini din Serbia decembrie 2011 – septembrie 2013

Consilier de stat cu probleme politice și coordonator al aparatului de lucru al primului-ministru iunie 1998 – iulie 1999

Limbi de lucru Română, Engleză, Franceză, cunoștințe de limba Sârbă

Costin Borc are 49 de ani și lucrează în structurile companiei franceze Lafarge de 15 ani, din care 13 ani în poziții de top management. Și-a început activitatea în Statele Unite ale Americii, după care a condus timp de 4 ani activitatea de agregate și betoane din România din poziția de director general al companiei Lafarge Agregate Betoane.

Alături de alți directori români a fost expatriat în cadrul grupului și preia la 1 aprilie 2006 un post de conducere în centrala Lafarge din Paris ca director regional de dezvoltare și strategie pentru activitatea de ciment.

Din iulie 2008, preia postul de director general al Lafarge BFC Serbia, calitate ce îl propulsează în poziția de președinte al Consiliului Investitorilor Străini din Serbia. Părăsește cele două funcții în septembrie 2013, când își începe mandatul de director general al Lafarge România, unde preia ștafeta de la franțuzoaica Sonia Artinian.

Borc este primul director român care conduce operațiunile locale ale Lafarge după o serie de patru șefi francezi – Jean Pierre Taillardat, Frédéric Fleuret, Philippe Questiaux și Sonia Artinian. De la 1 septembrie 2013, Costin Borc coordonează toate operațiunile locale ale Grupului, structurate pe trei linii de afaceri principale – ciment, agregate, betoane.

Limbile sale de lucru sunt româna, engleza, franceza și are cunoștințe de limba sârbă.

Costin Borc are un doctorat în Economie – specializarea Macro-economie de la Universitatea din Wisconsin, Madison (SUA) și este absolvent al Institutului Politehnic din București, cu specializarea în Energetică.

Borc a fost în epoca începută în 1990 unul dintre tinerii care a activat în politică. Astfel, acesta a fost secretar personal al liderului Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, Corneliu Coposu, supranumit ”Seniorul” și considerat cel mai respectat om politic din ultimii 25 de ani.

Borc rămâne alături de țărăniști și după moartea lui Coposu, iar în 1998 este numit de premierul țărănist de atunci, Radu Vasile, pe postul de consilier de stat cu probleme politice și coordonator al aparatului de lucru al primului-ministru, funcție în care stă până în iulie 1999.

Fabrica de ciment a Lafarge de la Medgidia are acces prin operatorul portuar Sicim din Constanța la Marea Neagră și este ideal poziționată pentru export. Sursă foto: Lafarge.

”Tigrul celtic” preia afacerile Lafarge din România. CRH încheie un acord de achiziție de 6,5 mld. euro pentru activele scoase la vânzare de francezi și elvețieni pe piața globală a cimentului. Cine este omul care dintr-o semnătură crește scara operațiunilor locale ale irlandezilor de la 23 mil. euro la aproape 200 mil. euro

Producătorul irlandez de materiale de construcții Cement Roadstone Holdings (CRH) a ajuns duminică dimineață la un acord de preluare a pachetului de active scoase la vânzare de giganții Lafarge și Holcim din industria cimentului în cadrul unei tranzacții totale de 6,5 mld. euro, potrivit Bloomberg.

Cea mai mare companie din Irlanda, cu vânzări anuale de 18 mld. euro, are în plan să-și finanțeze achiziția printr-o combinație de numerar și emisiuni de titluri, inclusiv o vânzare de acțiuni noi în echivalentul a 9,9% din capital. După achiziție, CRH ar putea să ia în calcul să-și ia ca partener fondul de investiții KKR cu care să își împartă unele operațiuni preluate de la Lafarge și Holcim, conform FT. În faza finală a licitației, irlandezii au oferit mai mult decât un consorțiu din care fac parte fondurile de investiții Blackstone și Cinven, precum și Canada Pension Plan Investment Board. Compania irlandeză a anunțat că va reveni în scurt timp cu un comunicat pe acest subiect.

Achiziția CRH de active are loc în contextul fuziunii globale a Lafarge și Holcim, proces care pentru a putea fi aprobat de autoritățile concurențiale este precedat în mai multe jurisdicții de vânzarea de active.

Astfel, Lafarge vinde operațiuni în România, Austria, Germania, Marea Britanie, Filipine și Brazilia, în timp ce lista de vânzare a Holcim cuprinde Franța, Ungaria, Serbia, Canada, Mauritius și Brazilia.

Impactul tranzacției în România este puternic, CRH ajungând prin mai multe companii să cumuleze operațiuni locale cu afaceri în jurul a 200 mil. euro pe an. Acum, irlandezii au în portofoliu producătorii de BCA Elpreco Craiova și fabrica Ferrobeton din Negoiești (Prahova). Amprenta devine însă acum cea a unui lider în sectorul de materiale de construcții pentru că odată cu preluarea Lafarge Ciment România SA și a participațiilor directe și indirecte va avea în mână o treime din piața cimentului – cu două fabrici de ciment, un port cu acces direct la Marea Neagră pentru export, o uzină de măcinare, rețele de stații de betoane și agregate, precum și firme de servicii conexe.

CRH a intrat pe piața românească pe 17 decembrie 2007, când a cumpărat producătorul de BCA Elpreco Craiova, după ce anterior tatonase achiziția Macon Deva și a Celco Constanța. Valoarea tranzacției prin care irlandezii au pus piciorul pe piața locală este estimată la circa 65 mil. euro.
Elpreco Craiova a raportat în ultimul său bilanț pe 2013 o cifră de afaceri de 86,9 mil. lei (19,7 mil. euro) și o pierdere de 4,8 mil. lei (1,08 mil. euro) la un personal format din 456 de angajați.
O altă companie deținută de CRH este Ferrobeton România SRL, care operează fabrica de la Negoiești (județul Prahova) de pe platforma Brazi. Compania a raportat pentru 2013 o cifră de afaceri de 15,3 mil. lei (3,5 mil. euro) și o pierdere netă de 4,5 mil. lei (1 mil. euro) la un număr de 65 de angajați.

Cumulate, cele două companii ale CRH din România au afaceri de peste 23 mil. euro, 521 angajați și sunt pe pierdere.

După tranzacția cu Lafarge și Holcim, CRH trece însă la alt nivel al operațiunilor locale.

Preluarea afacerilor Lafarge din România înseamnă, în primul rând, integrarea companiei – fanion Lafarge România SA. În 2013, compania a obținut un profit net de 57,2 mil. lei (12,9 mil. euro) la o cifră de afaceri de 685,4 mil. lei (155,1 mil. euro) și 457 de angajați, ceea ce arată un model de eficiență operațională.

lafarge romania indicatori

Lafarge are 31% din piața locală a cimentului, cote relativ egale fiind deținute de ceilalți operatori Holcim, care de acum va fi bastionul noii companii LafargeHolcim, respectiv grupul german HeidelbergCement.

Lafarge România SA este o companie integrată cu linii de afaceri în ciment, betoane și agregate. Pe piața cimentului, dispune de două fabrici la Medgidia și Hoghiz (județul Brașov), respectiv de o uzină de măcinare la Târgu Jiu, cu o capacitate totală de producție de 4,9 mil. tone pe an. La acestea se adaugă 16 sit-uri industriale de agregate și o rețea de 16 sit-uri de betoane. CITEȘTE AICI PROFILUL COMPANIEI LAFARGE ROMÂNIA SA.

Grupul francez mai are în portofoliu și alte participații la companiile Lafarge RMX & Agregate SRL, Lafarge Agregate Betoane SA, Lafarge Agregate SRL, Lafarge Betoane, Lafarge Comnord SA (unde este asociat cu omul de afaceri Sorin Crețeanu), operatorul portuar Sicim Constanța, Eco Gest SA și Recy Eco Combustibil SRL (unde este asociat cu Urban SA).

lafarge companii ro indicatori

Cu tot cu operațiunile Lafarge, CRH va ajunge în România la afaceri de circa 200 mil. euro pe an și un număr de angajați de aproape 1.000 de oameni.

Cine este CRH și Albert Manifold

CRH este o companie irlandeză născută în 1970 din fuziunea a doi producători – Cement Limited, fondată în 1936, și Roadstone Limited, înființată în 1949.

În 44 de ani, CRH a evoluat de la vânzări de 27 mil. euro, realizate în proporție de 95% în Irlanda, la vânzări de 18 mld. euro realizate în 35 de țări, mai ales din Europa și America de Nord. Are o producție de 300 de milioane tone de materiale de construcții pe an, 76.000 de angajați în 3.400 de locații din lume. În 2013, a înregistrat o pierdere înainte de taxe de 215 mil.euro.

Achiziția activelor Lafarge și Holcim este cea mai mare din istoria sa și se încadrează în strategia grupului irlandez de a crește pe piețele emergente, dar și în piețe din Europa unde nu avea o prezență puternică.

Acțiunile CRH sunt listate pe bursele de la Dublin, Londra și New York. Valoarea bursieră a companiei este de 15,5 mld. euro.

Albert Manifold, directorul general executiv al CRH. Sursă foto: CRH.

Albert Manifold, directorul general executiv al CRH. Sursă foto: CRH.

Albert Manifold, irlandez, 51 de ani, a preluat poziția de director general executiv la 1 iunie 2014. Lucrează în cadrul CRH din 1998 când a venit pe poziția de director financiar în cadrul diviziei europene de materiale, unde a contribuit la întărirea poziției grupului în Europa de Est.

În 2004, a fost avansat pe poziția de director de dezvoltare al grupului, iar în 2007 a preluat poziția de director al diviziei europene de materiale.În această perioadă, s-a ocupat de extinderea CRH în Asia, în special pe piețele din China și India, cele mai mari piețe emergente ale lumii.

În ianuarie 2009, Manifold este cooptat în board-ul CRH și devine director operațional la nivel de grup. Manifold nu s-a ferit să arunce săgeți către politica de achiziții anterioare a grupului, dar asta nu îl împiedică să treacă la acțiune și să facă achiziții de un calibru fără precedent.

Practic,CRH trece odată cu achiziția activelor Lafarge și Holcim într-un eșalon superior al greilor din industria materialelor de construcții.

Înainte de a lucra la CRH, Manifold a fost director operațional al unui fond de investiții, fiind implicat în investițiile acestuia din Europa și America de Nord.

Fondul de investiții Allen McGuire, la care a activat șeful CRH, a făcut 16 investiții cu o valoare totală de 500 mil. dolari de la înființarea sa în 1989, însă în cele din urmă a fost închis.

Albert Manifold a căpătat o experiență internațională în diferite poziții ocupate în Europa, Europa de Est, SUA, Asia și Australasia. Este de profesie contabil și are un MBA. Tranzacția cu Lafarge și Holcim și integrarea operațiunilor ce vor fi preluate sunt văzute ca un test pentru CRH și șeful său.

Fabrica de ciment a Lafarge de la Medgidia are acces prin operatorul portuar Sicim din Constanța la Marea Neagră și este ideal poziționată pentru export. Sursă foto: Lafarge.

Comisia Europeană a aprobat fuziunea de 40 mld. euro dintre Lafarge și Holcim. România, confirmată pe lista de vânzare a Lafarge

Cei doi giganți din industria cimentului, Holcim (Elveția) și Lafarge (Franța), au primit undă verde astăzi din partea Comisiei Europene pentru fuziunea estimată la 40 mld. euro, menită să creeze cel mai mare producător de profil din lume, anunță Financial Times.

Comisia Europeană a aprobat tranzacția fără o investigație completă și în profunzime după ce reprezentanții grupurilor au agreat să vândă ”cea mai mare parte a operațiunilor acolo unde activitățile lor se suprapun”, potrivit sursei citate.

Astfel, operațiuni din Germania, România, Slovacia, Franța, Marea Britanie, Cehia și Spania constituie pachetul scos la vânzare în Europa de cei ”doi grei” ai cimentului.

Companiilor Holcim și Lafarge li se va permite să finalizeze tranzacția de îndată ce Comisia Europeană va aproba cumpărătorii activelor scoase la vânzare.

După anunțul din luna aprilie privind fuziunea, elvețienii și francezii au făcut planuri de vânzare a unor active care valorează minim 5 mld. euro pentru a putea obține aprobarea tranzacției globale în mai multe jurisdicții din întreaga lume.

De asemenea, alte active suplimentare vor trebuie scoase la vânzare pentru a răspunde îngrijorărilor Comisiei, notează publicația britanică.

”Pachetul de remediu în acest caz este foarte substanțial. Dar, aceasta a fost necesar pentru a permite o decizie clară de reducere în prima fază. Sunt încrezătoare că această măsură va permite fuziunii să continue fără compromiterea intereselor clienților din acest sector”, a spus Margrethe Vestager, comisarul european pe probleme de concurență.

”Suntem foarte încântați de decizia pozitivă a Comisiei Europene…Prin această decizie, rămânem ferm pe calea încheierii acestei tranzacții în prima jumătate a lui 2015”, au spus Wolfgang Reitzle, viitor președinte, și Bruno Lafont, viitor director general executiv al companiei ce va rezulta din fuziunea Lafarge – Holcim.

În Europa, pachetul de operațiuni scoase la vânzare cuprinde Franța – unde atât active Holcim, cât și Lafarge sunt oferite potențialilor cumpărători. Lafarge vinde, de asemenea, activele din Germania, România și Marea Britanie, în timp ce Holcim are pe lista de vânzare operațiunile din Serbia, Slovacia și Ungaria.

În afara Europei, elvețienii au scos la vânzare activele din Canada și Mauritius, în timp ce în Filipine, rolul de vânzător este jucat de Lafarge. Brazilia este o piață unde atât Holcim, cât și Lafarge, au scos la vânzare active.

Sursa: Bilanțurile companiilor publicate de Finanțe

Sursa: Bilanțurile companiilor publicate de Finanțe

În România, pachetul de active Lafarge cuprinde, în principal, Lafarge România SA, cu operațiuni pe piața de ciment, betoane și agregate. La acestea, se adaugă o serie de participații în companii mixte, operatori portuari sau firme de servicii care deservesc operațiunile principale. În termeni operaționali, cele mai mari active din pachetul local sunt fabricile de ciment de la Medgidia, cu port de acces la Marea Neagră, ideal poziționat pentru exporturi, fabrica de la Hoghiz (județul Brașov) și uzina de măcinare de la Târgu Jiu. CITIȚI AICI PROFILUL LAFARGE CIMENT (ROMÂNIA) SA, creierul operațiunilor Lafarge din România.

Pe piața locală a cimentului, Lafarge concurează cu Holcim și Carpatcement, subsidiara grupului german HeidelbergCement, împărțind piața locală în cote de piață aproape egale.

Fabrica de ciment Medgidia a Lafarge este orientată către export, dat fiind accesul imediat la Marea Neagră. Sursă foto: Lafarge.

Vânzarea afacerii Lafarge din România a ajuns în faza deschiderii camerei de date pentru investitorii interesați. Fondul turc de pensii Oyak și-a declarat deja interesul pentru active

Vânzarea afacerii Lafarge din România a ajuns în faza deschiderii camerei de date pentru investitorii interesați, care vor putea astfel intra pentru a-și completa informațiile și a adresa întrebări reprezentanților companiei franceze, au declarat în exclusivitate pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO. Fondul de pensii al armatei turce Oyak este unul dintre cumpărătorii interesați de activele scoase la vânzare de către Lafarge și Holcim în România, Serbia și Ungaria, afirmă Celal Caglar, șeful diviziei de ciment și componente auto din cadrul Oyak Group, citat de Bloomberg.

”Suntem interesați să facem ofertă fie numai Oyak, fie împreună cu un grup european” pentru active, a spus Caglar. Oyak are 2 mld. dolari pentru achiziții în numerar pentru achiziții și poate crește de peste cinci ori această valoare dacă este cazul, a spus acesta, conform Bloomberg.

”Urmărim îndeaproape acest proces de vânzare”, a precizat reprezentantul Oyak.

Oyak este cel mai mare producător de ciment din Turcia a finalizat pe 10 noiembrie achiziția Denizli Cimento de la grupul irlandez CRH și Eren Holding AS pentru un preț cuprins în marja 400 – 450 mil. dolari.

Grupul Oyak dispune de șase fabrici, inclusiv Denizli, de o capacitate de producție de 20,1 milioane de tone pe an, care înseamnă 19% din capacitatea totală a Turciei. Capacitățile de producție de clincher se situează la 10,3 milioane de tone pe an, respectiv o cotă de 15% din totalul pieței.

Estimările Oyak privind rata de creștere a pieței cimentului din Turcia indică 6% pentru acest an, respectiv 5% pentru 2015, conform Bloomberg.

Fuziunea Lafarge și Holcim la nivel global începe să reașeze ierarhiile în piața cimentului, pe lângă noul lider astfel rezultat, o parte dintre activele companiei franceze și a celei elvețiene trebuie vândute pentru a nu afecta climatul concurențial din mai multe jurisdicții, printre care și România.

Lafarge, Holcim și HeidelbergCement (Germania), practic, își împart piața din România în trei bucăți aproape egale. Decizia celor două grupuri a fost ca în cazul pieței locale să fie vândute toate activele și participațiile Lafarge, urmând ca noua companie rezultată după fuziune să activeze aici cu structurile actuale ale Holcim.

Vânzarea activelor Lafarge și Holcim a stârnit un interes puternic pe Glob, în cursă înscriindu-se investitori strategici și fonduri de investiții. La un moment dat, directorul general executiv (CEO) al Holcim, Bernard Fontana, spunea că au fost primite peste 100 de scrisori de interes. Printre cei care și-au exprimat interesul se află irlandezii de la CRH (proprietarul producătorului de BCA Elpreco Craiova), Oyak, Cemex, fondurile de investiții Advent, CVC Capital Partners, Autoritatea de Investiții din Abu Dhabi și Blackstone Group.

Pe lângă satisfacerea condițiilor concurențiale, tranzacțiile de vânzare a activelor de pe listă vor elibera lichidități importante care ajută la relaxarea nivelului datoriilor față de creditori și conturează un mega – jucător pe piața competitivă a cimentului. Vânzarea activelor Lafarge și Holcim ar putea ajunge până la 7 mld. euro, ceea ce corespunde unui multiplu de 8 aplicat la EBITDA (câștigurile obținute înaintea plății dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării), potrivit unor estimări ale analiștilor Credit Suisse Group AG.

Stadiul procesului de vânzare ale activelor Lafarge din România

Lafarge Ciment România, bastionul principal al producătorului francez de ciment, și toate celelalte companii – satelit ale francezilor au atras deja interes din partea unor investitori, atât Oyak, cât și alți investitori strategici, au declarat pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO surse din piață.

”În acest moment, procesul de vânzare a avansat și a fost deschisă camera de date a companiei astfel încât investitorii interesați vor putea intra în perioada următoare pentru a-și completa informațiile și a adresa întrebări legate de activitatea Lafarge”, susțin sursele MIRSANU.RO. După ce investitorii își vor crea o imagine mai clară în urma procesului de analiză financiară (due dilligence – n.r.), vor trece în etapa ofertelor angajante.

Principalele active ale Lafarge scoase la vânzare în România sunt două fabrici de ciment la Medgidia și Hoghiz (județul Brașov), uzina de măcinare de la Târgu Jiu, o rețea de stații de betoane și de agregate, operatorul portuar din Medgidia și alte participații majoritare, respectiv minoritare în companii cu activități în materiale de construcții și servicii adiacente. Dintre toate activele, fabrica de ciment de la Medgidia cuplată cu operatorul portului au importanță strategică, datorită locației excelente pentru export.

Notă - Indicatorii financiari au fost calculați la cursul mediu anual comunicat de către BNR. Sursă date: Ministerul Finanțelor Publice.

Notă – Indicatorii financiari au fost calculați la cursul mediu anual comunicat de către BNR. Sursă date: Ministerul Finanțelor Publice.

Lafarge Ciment România, cea mai mare operațiune locală a francezilor, a raportat pentru anul trecut un profit net de 10 mil. euro la o cifră de afaceri de 155,1 mil. euro și un personal format din 457 de angajați. CITEȘTE AICI PROFILUL COMPLET LAFARGE CIMENT ROMÂNIA SA.

Comparativ, Holcim România SA, subsidiara concernului elvețian, a înregistrat anul trecut o pierdere de 1,39 mil. euro la o cifră de afaceri de 202,14 mil. euro și un personal format din 816 de angajați. Cea mai importantă linie de afaceri a companiei este reprezentată de cele trei fabrici de ciment de la Câmpulung, Aleșd și Turda.

Sursă foto: Holcim

Bernard Fontana, CEO Holcim: Peste 100 de potențiali cumpărători pentru activele Lafarge și Holcim scoase la vânzare în lume. De la fonduri de investiții la producători de ciment din piețele emergente

Peste o sută de expresii de interes de la potențiali cumpărători au primit până acum companiile Lafarge și Holcim pentru activele scoase la vânzare, afirmă Bernard Fontana, CEO al grupului elvețian Holcim care urmează să fuzioneze cu francezii de la Lafarge.

Circa 50 de expresii de interes au fost primite de cele două companii până în momentul publicării listei de vânzare a activelor celor două companii, adică până la 7 iulie, potrivit unui interviu cu șeful Holcim, citat de Wall Street Journal. Cei doi giganți din industria cimentului sunt nevoiți să-și vândă active în mai multe părți ale lumii, inclusiv în România, pentru ca fuziunea lor să obțină avizul autorităților din domeniul concurenței.

”Am primit semne de interes din partea tuturor tipurilor de cumpărători potențiali”, afirmă Bernard Fontana, francezul care conduce grupul elvețian din 2012 încoace. Acesta a spus, potrivit WSJ, că printre potențialii cumpărători se află fonduri de investiții și companii din industria cimentului, inclusiv dintre cele care activează pe piețe emergente. Șeful Holcim are deja experiența unor fuziuni la scară mare, după ce a făcut parte din echipa care a supervizat crearea Arcelor din fuziunea a trei producători europeni de oțel.

România este pe lista țărilor unde grupul francez Lafarge este cel care va trebui să își vândă activele pe care le deține, astfel că noul grup LafargeHolcim, rezultat din fuziunea pe picior de egalitate a celor doi grei, va avea la nivel local operațiunile actuale ale Holcim România. CITEȘTE AICI CARE SUNT ȚĂRILE UNDE LAFARGE ȘI HOLCIM AU ACTIVE DE VÂNZARE.

Concret, francezii au scos la vânzare în România compania Lafarge Ciment România, Lafarge RMX Betoane, Lafarge Agregate și Betoane, precum și companii – satelit precum Sicim Constanța, Eco Gest București sau participații în companii mixte cum este cazul Lafarge Comnord oriRecy – Eco Combustibil. VEZI AICI PROFILUL COMPANIEI – FANION A LAFARGE ÎN ROMÂNIA.

La nivel operațional, Lafarge are pe masă la vânzare în România două fabrici de ciment, un port cu acces la Marea Neagră – activ strategic pentru exporturi, o stație de măcinare, rețele de stații de betoane și de agregate. CITEȘTE AICI CE ALTE COMPANII IMPORTANTE ARE LAFARGE ÎN ROMÂNIA ȘI CE IMPACT VA AVEA PRELUAREA LOR.

Nivelul investițiilor Lafarge în România de la intrarea pe piață în 1997 este de aproximativ 700 de milioane de euro, o parte din aceste investiții fiind recuperate din profiturile produse de companiile deținute la nivel local.

Fabrica de ciment Medgidia a Lafarge este orientată către export, dat fiind accesul imediat la Marea Neagră. Sursă foto: Lafarge.

De ce este important cine cumpără biletul Lafarge de intrare în România

Vânzarea activelor grupului francez de pe piața locală depășește cu mult granița unei tranzacții cu opt zerouri în coadă.

În primul rând, vorbim aici despre exitul unei corporații internaționale, care a investit aici în jurul a 700 de milioane de euro. Câte companii străine au investit aici atât ca apoi să se retragă complet din piață? Plecând de la această întrebare, autoritățile de la București la cel mai înalt nivel ar trebui să facă ochii mari și să fie atente la cine va cumpăra biletul Lafarge pe care scrie destinație România.

În al doilea rând, pentru că vorbim de o operațiune industrială de anvergură, cu două fabrici de ciment, un port strategic poziționat pentru exporturi, o uzină de măcinare, stații de betoane și agregate, până la urmă o treime din afacerile locale de ciment plus participații în companii de construcții și materiale de construcții. Compania – ancoră a Lafarge în România are o cifră de afaceri anuală de 155 milioane de euro, un profit de 10 milioane de euro şi 457 de angajaţi.

Pentru informații detaliate, citiți aici profilul companiei realizat de jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO.

Această industrie seamănă cu un meci de box profesionist la categoria grea. Aici nu este loc de antreprenori, investitori individuali sau chiar fonduri de investiții. În ciment, betoane și agregate, nu există investitori care vin astăzi să cumpere afaceri de sute de milioane de euro și fabrici cu mii de angajați, cu gândul că mâine vor găsi alți cumpărători și să-și marcheze profitul.

Pentru un ochi mai puțin avizat, lupta în trei cu cote de piață aproape egale, cu investiții industriale uriașe ar putea părea un plictisitor meci de sumo, în care se lasă așteptată mișcarea surprinzător vioaie a unui mastodont care rupe ritmul leneș al înfruntării și pedalează pe agilitate în fața forței.

În industria cimentului, ca și în sectorul energetic sau siderurgic, mereu sunt la modă greii. Adică investitori strategici, capabili să susțină acest volum de investiții și să intre într-un joc cu o miză de sute de milioane de euro pe an. Adică genul de investitori care datorită ramificațiilor din economie – angajați, familiile acestora, comunități locale, sindicate, bănci finanțatoare, furnizori, parteneri, contractori, autorități de reglementare, alte instituții, la care se adaugă anvergura companiilor – mamă, și aici mă gândesc dincolo de forța lor intrinsecă la conexiunile financiare și politice ale acestora – trag după ei pe orizontală și verticală procente din Produsul Intern Brut al unei țări și orașe/comunități întregi. De exemplu, de văzut impactul fabricii de ciment în economia Medgidia, un oraș de 40.000 de oameni în județul Constanța.

Ar mai fi un argument pentru care guvernanții ar trebui să stea cu ochii pe investitorii care vor ateriza la București pentru a vedea zestrea românească a Lafarge.

Din ecuația preluării vor lipsi ceilalți jucători prezenți pe piață din motive lesne de înțeles. Holcim, pentru că structura lor locală este cea care va reprezenta de facto noul LafargeHolcim, iar Carpatcement, pentru că tot din motive concurențiale nu își pot majora semnificativ actuala cotă de piață.

Nu știu în ce măsură forța frontului de multinaționale franceze slăbește în micul Paris cu plecarea producătorului internațional de ciment și de alte materiale de construcții. Poate o mică fisură după plecarea Lafarge, Bricostore, a Gide Loyrette Nouel în ultimul an să fi apărut în rândurile altfel strânse ale intereselor capitalului francez, reprezentat acum puternic în economia locală de axa Renault (auto) – Orange (telefonie mobilă) – Carrefour (retail) – GDF Suez (energie) – Veolia (utilități) – Saint Gobain (materiale de construcții) – Societe Generale (bănci) – Groupama (asigurări).

Slăbirea frontului francez ar însemna în mod natural întărirea poate a altui pol de interese, în funcție de cine va decide să intre în piața locală.

Printre primii care s-au arătat doritori de a cumpăra active scoase la vânzare de cuplul Lafarge – Holcim au fost Oyak, un fond de pensii al armatei turce și cel mai mare fond de pensii din această țară, care anunța pe 16 aprilie că a pornit discuții cu bănci internaționale de investiții privind posibile achiziții, și are alocate trei miliarde de dolari pentru astfel de achiziții.

Oyak deține cinci companii listate în sectorul producției de ciment – Adana Cimento, Mardin Cimento, Bolu Cimento, Unye Cimento și Aslan Cimento, care însumează o producție anuală de peste 17 milioane tone de ciment.

Un alt potențial cumpărător este grupul turcesc Limak Holding, al treilea producător din Turcia, care și-a propus ca până la finele anului 2016 să urce pe prima poziție în acest sector prin achiziția a cel puțin trei fabrici.

Nu în ultimul rând, congomeratul turcesc Sabanci vrea să crească prin achiziții și și-a propus să cheltuiască în acest sens circa 500 – 700 milioane de dolari, potrivit Bloomberg. La nivelul de achiziții pe care și l-au propus, oricare dintre cei trei potențiali cumpărători par să aibă banii necesari pentru preluarea operațiunilor din România ale Lafarge.

Sabanci a mai avut de-a face cu achiziția de active românești, înainte de apariția crizei când a preluat lanțul de magazine Cosmo, situat la acea vreme în primii patru jucători locali din retailul specializat alături de Altex, Flanco și Domo.

Sabanci are un joint venture cu HeidelbergCement pe piața din Turcia. O achiziție de acest nivel din partea unei companii turcești ar putea însemna poate cea mai mare investiție venită din zona uneia dintre cele mai dinamice economii emergente din lume. Recent, un om de afaceri turc, Omer Susli, a preluat în România fosta rețea de magazine Praktiker.

Dintre grupurile internaționale din sectorul de ciment active pe alte piețe din regiune, dar care nu sunt prezente și în România, se află Italcementi (Italia), care sunt deja în Bulgaria.Șeful Italcementi, Carlo Pesenti, a declarat recent pentru Les Echos că un eventual interes pentru active scoase la vânzare ca efect al fuziunii franco – elvețiene ar putea viza piața braziliană sau cea americană.

Un alt specialist italian în piețele din Est este Buzzi Unicem, care desfășoară operațiuni în Polonia, Cehia și Ucraina. În România, capitalul italian este puternic poziționat, printre exponenții de vârf fiind grupul de utilități Enel, Pirelli în sectorul componentelor auto, Unicredit în sectorul bancar sau Generali în domeniul asigurărilor.

Alt grup care ar putea fi interesat de harta operațiunilor Lafarge din România este concernul elen Titan Cement, cu afaceri în Grecia, fosta Iugoslavie și Bulgaria. Compania a avut o emisiune de obligațiuni, care s-a încheiat cu succes prin care a atras 300 de milioane de euro, bani care ar fi destinați, spun oficialii Titan, refinanțării unor credite mai vechi. În România, capitalul elen este puternic reprezentat mai ales de grupul marilor bănci elene.

Un alt potențial candidat venit din piețe învecinate ar putea fi mexicanii de la Cemex, cu operațiuni în regiune în Polonia, Ungaria, Cehia, Croația. Cemex și-a schimbat la jumătatea lunii mai conducerea, fiind numiți Rogelio Zambrano ca președinte al boardului de directori, respectiv Fernando Gonzalez, pe poziția de director general executiv. În acest moment, capitalul mexican este aproape inexistent în România, dar în regiune miliardarul Carlos Slim Helu, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, face pași înainte prin America Movil în sectorul de telecomunicații din Austria. Fernando Gonzalez spunea în mai că nu sunt excluse achiziții Cemex de active de la Lafarge sau Holcim.Mai mai mulți analiști cred însă că Cemex este acum mai preocupată de reducerea gradului său de îndatorare, după o achiziție de 16 miliarde de dolari din Australia și expunerea pe piața nord – americană în condițiile prăbușirii sectorului imobiliar.

Un alt grup cu poziții puternice în Europa de Est și cu anvergură puternică în industria globală a cimentului ar fi CRH din Irlanda, prezent în România prin achiziția producătorului de BCA Elpreco Craiova. CRH, companie de talie globală în sectorul materialelor de construcții, are operațiuni în regiune în Ucraina, Polonia, Slovacia, Ungaria, Austria, și Turcia și are ca obiectiv creșterea expunerii pe piețele emergente, în special pe marile piețe din Asia.

Noul investitor din afacerile cu ciment din România va fi însă un jucător de talie grea în economie. Orice bancher, orice companie de construcții mare, orice firmă majoră de asigurări știe asta și cred că este atentă la ce se întâmplă acum în jurul fuziunii Lafarge – Holcim.

Lafarge caută acum să recupereze cât mai mult din banii investiți aici, în condițiile în care să nu uităm că au scos profituri frumușele, care în anii buni ajungeau la 40% din încasări. Paradoxal, deși banii din această tranzacție îi va primi compania franceză, viitorul cumpărător trebuie să găsească un argument forte în ceea ce înseamnă România, la concurență cu alte piețe în care se vând active de același tip. Citește aici unde mai au la vânzare active Holcim și Lafarge.

De undeva va veni o companie care are acum pe masă o felie reprezentând o treime din piața cimentului din România. Evoluția pieței cimentului este strâns legată de cea a construcțiilor, a cărei evoluție este de asemenea comparată de mulți analiști cu mersul economiei în ansamblu. Undeva, cineva stă cu o hartă a României în mână și se gândește dacă merităm o investiție de sute de milioane de euro, iar norii de nedumerire ar trebui risipiți probabil, în mod normal, de cineva care la București este în fața tabloului de bord al economiei.

 Totuși, sunt mulți bani pentru România de azi și poate nu vor veni curând asemenea alți investitori.

poza de main

LAFARGE CIMENT (ROMÂNIA) SA

Anul înfințării: 1997

Tip societate: Societate pe acțiuni

Codul unic de identificare: 328750

Număr de înmatriculare la Registrul Comerțului: J40 /546 /1991

Numărul de angajați: 457 (2013)

Linii de afaceri/servicii: producția, distribuția și vânzarea de ciment, betoane și agregate

Poziție pe piață: 3 (după Holcim și HeidelbergCement)

Domeniul de activitate: Materiale de construcţii

Logo:                  Lafarge logo

Număr de fabrici de ciment: 2

Număr de fabrici de măcinare: 1

Capacitatea de producție de ciment (milioane de tone):  4,9

Sediul central: Piata Charles de Gaulle nr. 15, etaj 1 si 2, Bucuresti, Cod postal 011857,  Telefon: 021 30 75 200/300,  Fax: 021 3 12 09 45

Cifra de afaceri la 31 decembrie 2014:  691.141.241RON (156,1 mil. euro)

Profit net/pierdere la 31 decembrie 2014:  98.004.534 RON (22,1 mil. euro)

Număr de angajați la 31 decembrie 2014:  457

Management: Comitetul executiv

Costin Borc – Preşedinte – Director General
Cecile Morenas – Director Financiar
Ruxandra Băndilă – Director Strategie & Dezvoltare
Tiberiu Mercurian – Director de Marketing
Gabriel Mățăuan – Director de Resurse Umane
Cătălin Bodeanu – Director Juridic
Nicoleta Manu – Director Supply Chain şi Achiziţii
Gabriela Nahoi – Director Vânzări Industriale
Mihaela Nicolau – Director Siguranță și Sănătate în Muncă
Monica Tudor – Director Vânzări Distribuție
Eric Thieulot – Director Proiecte Cheie Infrastructură & Agregate
Mihaela Novac – Director Proiecte Speciale Clădiri & Betoane

Capital subscris vărsat la 31 decembrie 2014: 38.955.733 RON

E-mail: office@lafarge.ro

Website: www.lafarge.ro

Contact relaţii cu publicul: Tel: 021-307.53.00, 021-307.52.00, Fax: 021-312.09.45, E-mail: office@lafarge.ro, comunicare@lafarge.ro, Web: www.lafarge.ro

Contact de presă: E-mail: comunicare@lafarge.ro

Acționari: Lafarge (Franța)

Lafarge cati bani a facut in Ro tabel

Compania franceză Lafarge intră pe piața cimentului din România în 1997, când preia pachetul majoritar al producătorului de ciment local Romcim București de la statul român. La privatizarea Romcim, Lafarge preia 4 fabrici, dar din motive concurențiale vinde una dintre acestea în 1999 către Holcim. Nivelul investițiilor companiei franceze în cei 17 ani de la intrarea pe piață totalizează peste 700 de milioane de euro.

În 2005, compania a fost amendată de Consiliul Concurenței cu peste 10 mil. euro, în condițiile în care cei trei mari producători de ciment au primi amenzi cumulate de 28,5 mil. euro fiind acuzate că au avut înțelegeri de tip cartel pentru practici concertate de stabilire în comun a prețurilor pe piață.

Mai mulți ani de la privatizare, producătorul de ciment s-a numit Lafarge Romcim, însă după integrarea operațiunilor locale sub o singură umbrelă în 2012, compania integrată și-a luat numele de Lafarge Ciment (Romania) SA, în care principalele linii de afaceri sunt activitățile de producție ciment, betoane și agregate. În 2011, Lafarge și-a vândut divizia de gips carton către belgienii de a Etex, după ce cu câțiva ani anterior vânduse afacerea cu var către Simcor Oradea. La nivel local, asta a însemnat cedarea participației din producătorul de gips carton cunoscut mulți ani pe piață sub numele de Lafarge Arcom, datorită asocierii cu compania de construcții Arcom București pentru a opera fabrica de gips carton din capitală.

Aceasta este principala companie Lafarge locală, pe lângă ea existând și alte societăți care activează tot în sectorul materialelor de construcții.

În portofoliul companiei se află acum două fabrici de ciment la Medgidia (județul Constanța) și Hoghiz (județul Brașov), precum și o uzină de măcinare la Târgu Jiu. De asemenea, Lafarge are în portofoliu și operatorul portuar Sicim, prin care se derulează exporturile de ciment ale Lafarge către alte piețe din portul Medgidia, situate în apropierea fabricii.

Pe piața cimentului, Lafarge Ciment Romania SA concurează cu Holcim România, subsidiara locală a grupului elvețian, respectiv cu Carpatcement, parte a grupului german HeidelbergCement, împărțind practic piața în trei bucăți aproape comparabile ca mărime.

Pe 7 aprilie, Lafarge și Holcim au anunțat că vor fuziona pentru a crea un supercampion în industria globală a cimentului. Pentru a face posibilă tranzacția, ambele companii sunt nevoite să își vândă active în diferite părți ale astfel încât autoritățile locale din domeniul concurenței din piețele implicate să poată aproba tranzacția.

Pe 7 iulie, cele două companii au anunțat lista de active la care renunță în diferite piețe. În România, Lafarge este compania care va trebui să-și vândă întregul portofoliu, format de Lafarge Ciment România SA și alte companii, respectiv participații la nivel local.

În total, în 18 ani de prezență pe piață, compania a înregistrat o cifră de afaceri agregată de 3,3 mld. euro și profituri totale de 703 mil. euro. Francezii rămân în buzunar însă cu cei aproximativ 400 mil. euro, la care este evaluat prețul de vânzare al operațiunilor Lafarge România.

Toate companiile Lafarge din România urmează să treacă sub comanda irlandezilor de la CRH, care au cumpărat cu 6,5 mld.euro pachetul global de active vândut de Lafarge și Holcim. Ocupă poziția a treia pe piața locală a cimentului și la un moment dat înainte de criză era una dintre cele mai profitabile afaceri străine, cu o marjă de profit de circa 40%. Pe lista acționariilor minoritari ai firmei a fost ani buni și guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.