Arhiva lunii mai 2014

KPMG ROMÂNIA SRL

Anul înfințării: 1995

Tip societate: Societate cu răspundere limitată (SRL)

Codul unic de identificare: 2627023

Număr de înmatriculare la Registrul Comerțului: J40 /1829 /1995

Numărul de angajați: 447 (2013)

Linii de afaceri/servicii: Servicii de audit, asistență fiscală, consultanță în afaceri

Logo:       KPMG

Top management:

Șerban Toader – Senior Partner KPMG în România și Moldova

Daniela Nemoianu – Partener executiv KPMG în România și Moldova

Răzvan Mihai – Partener Executiv Coordonator al Departamentului de Energie și Utilități KPMG în România și Moldova

Dinu Bumbăcea – Partener Consultanță în Afaceri  KPMG în România și Moldova

Ori Efraim – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Niculae Done – Senior Tax Partner, Asistență Fiscală, KPMG în România și Moldova

Cezar Furtună – Partener Audit KPMG în România și Moldova

Mark Gibbins – Partener Responsabil, Servicii Asistență Fiscală, KPMG în România și Moldova

Aura Giurcăneanu – Partener, Head of Audit and Assurance, KPMG în România și Moldova

Tudor Grecu – Partener Audit KPMG în România și Moldova

Ramona Jurubiță – Partener Asistență Fiscală KPMG în România și Moldova

John Lane – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Andreea Manole – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Speranța Munteanu – Partener Consultanță în Afaceri, KPMG în România și Moldova

Mikael Olsson – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Richard Perrin – Partener Consultanță în Afaceri, KPMG în România și Moldova

Mădălina Racovițan – Partener Asistență Fiscală, KPMG în România și Moldova

Raluca Soare – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Daniela Strusevici – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Bogdan Văduva – Partener Audit, KPMG în România și Moldova

Rețea teritorială: București, Timișoara, Constanța, Iași, Cluj

Cifra de afaceri la 31 decembrie 2013: 115.776.154 RON ( 26,2 milioane euro)

Profit net/pierdere la 31 decembrie 2013: 1.024.274 RON ( 232.000 euro)

Capital subscris vărsat la 31 decembrie 2013: 3.286.766 RON (732.884 euro)

Date de contact: Victoria Business Park, DN1, Șoseaua București – Ploiești 69 – 71,

Sector 1, București, Cod Poștal 013685, București, ROMÂNIA, Căsuța Poștală 18 – 191

Tel:  +40 (741) 800 800

+40 (372) 377 800

Fax: +40 (741) 800 700

+40 (372) 377 700

Email: kpmgro@kpmgro

Website: www.kpmg.ro

Contact media: Maria StancuDirector Marketing +40 744 631 102 mstancu@kpmg.com

Acționari: KPMG International, Elveția

Evoluţia rezultatelor financiare ale KPMG România SRL

rezultatele financiare ale KPMG

 Sursa: Bilanţurile companiei publicate de Ministerul Finanţelor Publice

Compania globală de audit, asistență fiscală și consultanță în afaceri KPMG, cu sediul în Elveția, a intrat pe piața din România în 1994, când și-a deschis primul său birou local.

Activitatea KPMG se concentrează asupra a cinci domenii principale de activitate – servicii financiare, piețe de consum, piețe industriale, industria informațiilor, comunicații și divertisment, infrastructură, guvern și domeniul sănătății.

Portofoliul de clienți este format din companii locale și internaționale. Printre aceștia se numără Banca Națională a României, Curtea de Conturi, Agrana România, Aker Brăila, Allianz Țiriac Asigurări, Banca Comercială Unicredit Țiriac, Banca Transilvania, Citibank România, Poșta Română, Transelectrica, Complexul Energetic Craiova, Rovinari și Turceni, Enel, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Eureko, Oltchim, Raiffeisen Bank, CFR Călători, Tarom, Dobrogea Group sau SIF Muntenia.

KPMG are în România peste 650 de angajați, cetățeni români și străini, conform ultimelor date disponibile pe site-ul companiei. Compania a deschis primul birou la București, apoi și-au extins rețeaua teritorială începând cu 1999, când a devenit operațional biroul din Timișoara. În ultimii ani, au mai intrat în rețeaua locală alte centre economice puternice, respectiv Cluj, Iași, Constanța și Chișinău (Republica Moldova).

KPMG a înregistrat venituri în România și Moldova în valoare de 36,5 milioane de euro pentru exercițiul financiar încheiat la 30 septembrie 2013, în creștere cu 4% față de perioada precedentă. Aceste rezultate sunt raportate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) şi includ operaţiunile birourilor KPMG din România şi din Republica Moldova.

Ponderea serviciilor de asistență fiscală si juridică în totalul cifrei de afaceri reprezintă 23%, serviciile de consultanță în afaceri reprezintă 26%, în timp ce serviciile de audit reprezintă 51% din cifra de afaceri.

Iniţialele KPMG reprezintă numele fondatorilor organizaţiei: Piet Klynveld, William Barclay Peat, James Marwick şi Reinhard Goerdeler. După o serie de expansiuni şi fuziuni, reţeaua modernă de firme s-a născut în 1987 prin unificarea firmelor de audit PMI (Peat Marwick Internaţional) şi KMG (Klynveld Main Goerdeler).

KPMG a înregistrat venituri globale de 23,42 miliarde de dolari în anul fiscal 2013, în creștere cu 3,7% față de anul anterior. Firmele din rețeaua KPMG activează în 155 de țări ale lumii și numără aproximativ 155.000 de angajați.

Jurnalul de fuziuni și achiziții din 27 mai 2014

EUROPA

TELECOMUNICAȚII. Agenția  Federală a Concurenței din Austria (BWB) și-a prelungit cu încă două săptămâni termenul acordat pentru a verifica un sindicat de acționari format din compania America Movil, controlată de miliardarul mexican Carlos Slim, și holding-ul OIAG controlat de statul austriac.

Managementul și consiliul de supraveghere ale Telekom Austria au decis sa nu dea nici o recomandare pentru sau împotriva companiei America Movil, oferta fiind până la 2 miliarde de dolari pentru numărul total de acțiuni.

SERVICII. Fondul de investiți Warburg Pincus studiază o vânzare a companiei britanice Survitec, producător de echipamente de protecție și salvare, și caută să lanseze un asemenea proces în cursul acestui an, au declarat marți trei surse familiare cu această chestiune.

BĂNCI. Cea de-a doua mare bancă listată din Franța, Societe Generale, cumpără participațiile acționarilor minoritari din firma de brokeraj online Boursorama SA pentru aproximativ 260 milioane de euro (354 milioane de dolari) pentru a-și crește prezența în acest sector.

BĂNCI. Compania portugheză Espirito Santo Financial Group va subscrie 1, 045 miliarde de euro (1,4 miliarde de dolari) reprezentând drepturi de subscriere în cadrul Băncii Espirito Santo, ceea ce înseamnă că participația sa deținută la cea mai mare bancă publică a țării va scădea cu 2,4 puncte procentuale.

ALIMENTAȚIE. Cel mai mare producător de paste din lume, italienii de la Barilla caută oportunități pentru a se extinde în America Latină și Asia și ar putea anunța o afacere in câteva luni, a declarat marți, președintele companiei.

SERVICII FINANCIARE. Autoritatea franceză de reglementare din sectorul financiar a dat termen până la sfârșitul lunii iunie fondului Investindustriale Development, condus de omul de afaceri italian Andrea Bonomi, pentru a lansa o contraofertă vizând preluarea Club Mediterranee.

BĂNCI. Bancherii pregătesc pachete de finanțare a datoriei în valoare de 1 miliard de euro (1,37 miliarde de dolari) pentru a susține o potențială vânzare a pachetului majoritar din producătorul german de extinctoare și echipamente anti incendiu Minimax Viking, a declarat marți, o sursă din bancă.

FARMA. Compania americană Pfizer Inc a abandonat luni încercarea de a cumpăra AstraZeneca Plc pentru aproximativ 70 miliarde de lire sterline (118 miliarde de dolari), pe măsură ce se apropie termenul limită fără să intervină vreo schimbare de ultim moment din partea producătorului britanic de medicamente.

TURISM. Cel mai mare lanț hotelier din lume Intercontinental Hotels Group a respins oferta de preluare  de 6 miliarde de lire sterline (10,1 miliarde de dolari) venită de la un ofertant din SUA, a raportat Sky News, citând surse anonime.

PETROL. Companiile Rosneft OAO și BP Plc au semnat sâmbătă un acord pentru a explora în comun zăcăminte petroliere mature din Rusia, prima afacere mare pentru compania de stat de petrol rusesc de când Vestul a impus sancțiuni în luna martie datorită crizei ucrainene.

ALIMENTAȚIE. Cea mai mare companie din lume în afacerile din sectorul alimentar Archer Daniels Midland Co se află printre ofertanții pentru compania germană producătoare de băuturi și arome alimentare Wild într-o tranzacție evaluată la 1,5 miliarde de euro (2,04 miliarde de dolari), au declarat surse familiare cu această chestiune.

AMERICA DE NORD

MEDIA. Agenția de media Omnicom Group Inc a semnat un contract în valoare de 230 de milioane de dolari cu Twitter Inc, care va integra Accuen, unitate specializată în vânzarea de publicitate, cu platforma de tranzacționare de publicitate pe mobil MoPub.

ALIMENTAȚIE. Al doilea producător de carne de pui din lume, Pilgrim’s Pride Corp, a spus că s-a oferit să cumpere compania producătoare de alimente ambalate Hillshire Brands Co, oferind 6,4 miliarde de dolari, pentru a adăuga în portofoliu produse din carne de porc și de vită. Oferta în numerar pentru 45 de dolari pe acțiune reprezintă un premiu de aproximativ 22 %  peste prețul de închidere al acțiunii Hillshire din ședința de tranzacționare de vineri.

INDUSTRIA DE APĂRARE. Mercury Systems Inc, un furnizor de semnal digital si a sistemelor de procesare a imaginii pentru industria aerospațială și de apărare, a încheiat etapa în care a stabilit termenul de vânzare al companiei, au declarat trei persoane familiare cu această chestiune.

ASIA

TELECOMUNICAȚII. Kakao Corp, compania dominantă pe piața aplicațiilor de mesagerie pentru telefoanele mobile din Coreea de Sud, a fost de acord să cumpere portalul de internet al companiei Daum Communications într-o tranzacție cu acțiuni de 3,3 miliarde de dolari eliminând în acest fel un proces de listare, potențial consumator de timp, cu o așa zisă intrare pe bursă pe ușa din spate (n.r. – operațiunea prin care o companie nu îndeplinește criterile de listare pe bursă și devine companie publică prin cumpărarea acțiunilor unei alte companii deja listate). Cu această afacere, Kakao caută să lanseze o provocare serioasă pentru Naver Corp, cel mai mare operator de portal de internet din țară și proprietar al companiei Line – compania dominantă pe piața aplicațiilor de mesagerie pentru telefoanele mobile din Japonia și care a avut mai mult succes în expansiunea  peste mări.

Jurnalul de fuziuni și achiziții din 23 mai

EUROPA DE EST

TRANSPORT. Slovenia așteaptă în luna iulie oferte angajante pentru 75,5% din acțiunile celui mai mare aeroport al țării Aerodrom Ljubljana, au spus reprezentanți fondului de investiții suveran SOD. Aerodrom Ljubljana se numără printre cele 15 companii, pe care guvernul le-a pregătit pentru vânzare în luna mai pentru a crește veniturile bugetate și pentru a îmbunătăți guvernanța corporativă.

BĂNCI. Grupul bancar cipriot  Bank of Cyprus a spus că a vândut un portofoliu de credite acordate companiei imobiliare din Serbia  Robne Kuce Belgrad către banca grecească  Piraeus.

EUROPA

INDUSTRIE. Finnvedenbulten a spus că își va vinde divizia Finnveden Metal Structures către compania americană Shiloh.

SERVICII FINANCIARE. Fondurile de investiții Blackstone Group LP și TPG Capital Management LP se așteaptă să facă o ofertă combinată pentru Kensington, una dintre cele mai mari companii britanice specializate în credit ipotecar, a raportat miercuri Sky News.

ENERGIE. General Electric Co a fost de acord să extindă termenul pentru acceptarea ofertei de 16,9 miliarde de dolari pentru divizia de energie a companiei franceze, Alstom de la 2 iunie până la 23 iunie la cererea guvernului francez, au declarat joi reprezentații companiei americane.

ENERGIE. Guvernul francez studiază o soluție pentru Alstom care ar putea include fondurile publice pentru a consolida grupul de inginerie, dacă nu se ajunge la nici o înțelegere cu pretendenții General Electric și Siemens, a spus joi, Ministerul economiei Arnaud Montebourg.

ENERGIE. Compania de inginerie din domeniul energetic Ansaldo Energia, controlată de statul italian, a fost de acord să cumpere firma britanică de decontaminare nucleară Nuclear Engineering Service (NES), pentru aproximativ 49 milioane de dolari, au declarat reprezentanții fondului suveran de investiții FSI din Italia.

TEHNOLOGIE. Reprezentanțiii producătorului de echipamente de telecomunicații Alcatel – Lucent au spus că s-au aflat în negocieri exclusive  pentru vânzarea diviziei sale de tehnologii de securitate către grupul de tehnologie electronică din sectorul de apărare Thales ca parte a unui parteneriat mai larg în domeniul securității cibernetice.

TURISM. Omul de afaceri italian Andrea Bonomi ar putea să îşi mărească participaţia la 29,9% din Club Mediterranee şi nu exclude să lanseze o nouă ofertă dacă oferta actuală de 557 milioane de euro (761 milioane de dolari) va eşua, a declarat o sursă pentru Reuters. Oferta de 17,5 euro pe acţiune lansată în urmă cu un an de către fondurile de investiţii Ardian din Franţa şi Fosun International din China pentru firma de turism franceză urmează să se încheie vineri.

JOCURI VIDEO. Vivendi SA a spus că Activision Blizzard Inc va vinde 41,5 milioane de acţiuni ale producătorului de jocuri video, ca parte a unei vânzări planificate a unui pachet de acțiuni anunţate de către conglomeratul francez în luna iulie a anului trecut. Se aşteaptă ca oferta să fie încheiată in 28 mai, iar Activision nu va primi nimic din venituri, au spus miercuri reprezentanții companiei.

MINERIT. Polymetal, compania care operează mine de aur și de argint din Rusia, a cumpărat o mină de aur de mare capacitate, în Kazahstan pentru 618,5 milioane de dolari, jumătate din această sumă va fi plătită cu acțiuni noi ale firmei, au declarat reprezentații companiei.

BĂNCI. Compania britanică Barclays caută potențiali cumpărători pentru banca lor din retail din Spania, au declarat persoane familiare cu această chestiune, adăugând că concurenții locali și fondurile de investiții ar putea fi interesați de unele părți ale afacerii.

AMERICA DE NORD

ALIMENTAȚIE PUBLICĂ. Starboard Value LP a lansat o luptă pentru a prelua conducerea companiei Darden Restaurants Inc, spunând că vânzarea planificată a lanțului Red Lobster, acesta aparținând de Darden, a fost o “tranzacție distructivă” care a ignorat drepturile acționarilor.

ENERGIE. Exxon Mobil Corp a spus că a cumpărat active suplimentare în Bazinul Permian din Texas, în cadrul unei tranzacții care implică un schimb de active cu LINN Energy LLC.

AGRICULTURĂ. Firma americană cu afaceri în agricultură Cargill Inc. a cumpărat firma turcească de ulei și margarină Turyag Cargill Turkey, a declarat, miercuri, directorul companiei Murat Tarakcioglu. Cargill va investi peste 100 de milioane de dolari în firmă, suma incluzând și cantitatea de achiziții, a spus Tarakcioglu.

PETROL. Compania de rafinare Marathon Petroleum Corp a afirmat că ar putea cumpăra afacerea de distribuţie a producătorului de ţiţei şi gaze naturale Hess Corp, oferind 2,87 de miliarde de dolari pentru a-şi extinde reţeaua de benzinării şi de magazine de-a lungul Costei de Est a Americii.

BUNURI DE LARG CONSUM. Unilever a fost de acord  să vândă brandurile de sosuri de paste Ragu şi Bertolli unei firme japoneze producătoare de condimente, Mizkan Group, pentru 2,15 miliarde de dolari în numerar, prin această mişcare fiind mai aproape de restructurarea afacerilor sale din industria alimentară din America de Nord. Producătorul de bunuri de larg consum anglo-olandez încă mai caută opţiuni pentru a rezolva problemele brandului Slimfest, dar a afirmat că o concluzie a acestuia va fi ultimul pas în eficientizarea activitaţii sale alimentare în Statele Unite ale Americii.

BURSE. Goldman Sachs Group Inc îşi va vinde drepturile pentru a opera ca şi formator de piaţă desemnat în peste 600 de acţiuni listate la bursa din New York la firma olandeză de tranzacţionare rapidă IMC Financial Markets, a spus IMC şi NYSE.

ENERGIE. Sanchez Energy Corp a declarat că va cumpăra proprietăţi din sectorul petrolier şi de gaze din regiunea Eagle Ford din sudul Texasului, de la Royal Dutch Shell Plc cu aproximativ 639 miliade de dolari în cash, în timp ce compania petrolieră olandeză caută să îşi reducă expunerea pe gaze de şist din Statele Unite.

TUTUN. Reynolds American Inc este în discuţii pentru a cumpăra Lorillard Inc în trei variante de tranzacţii care ar putea face ca British American Tobacco să îşi asume un rol major pentru a susţine o potenţială fuziune, potrivit unor surse apropiate discuțiilor.

AMERICA DE SUD

FARMA. Compania  CVS Caremark Corp a făcut o ofertă pentru a achiziţiona compania braziliană DPSP din sectorul farmaceutic, oferind 2 miliarde de dolari. Oferta a fost însă respinsă, a relatat, joi,  un ziar  brazilian.

ASIA

TELECOMUNICAȚII. Compania chineză de telecomunicații Citic Telecom este în negocieri exclusive pentru a cumpăra din activele de cabluri submarine de la compania indiană Reliance Communications Ltd, relatează Financial Times, citând surse anonime familiare  cu această chestiune.

TEHNOLOGIE. Microchip Technology Inc a spus că va cumpăra ISSC Technologies Corp, producător de tehnologie fără fir din Taiwan, pentru a câștiga teren în tehnologia care ajută să conecteze totul, de la mașini până la becuri, prin intermediul internetului.

INDUSTRIE ALIMENTARĂ. Compania chineză Bright Food Group Co Ltd a încheiat un acord pentru a prelua controlul asupra celei mai mari companii de alimentaţie din Israel, câştigand în acest fel tehnologie şi noi produse, în condiţiile în care compania chinezească stă cu ochii pe rivalii care au făcut preluări în pieţele de brânzeturi şi  lactate. Potrivit termenilor unui acord preliminar, Bright Food spune că va cumpăra 56% din Tnuva  de la fondul de investiţii Apax pentru o sumă care nu a fost făcută publică. O persoană familiară cu această tranzacţie a spus că valoarea totală a companiei Tnuva este în prezent de 2,5 miliarde de dolari.

COMERȚ ELECTRONIC. Cea mai mare platformă de comerţ online din India, Flipkart, a preluat portalul de modă Myntra, în condiţiile în care extinderea rapidă a Amazon.com în ţară a provocat o tendinţă de consolidare în industria de comerţ electronic. Termenii financiari ai tranzacţiei nu au fost dezvăluiţi, dar conform unei persoane familiare cu acest dosar, tranzacţia valorează aproximativ 300 de milioane de dolari.

BĂNCI. Commerzbank  este aproape de a vinde în Japonia un portofoliu de împrumuturi din sectorul centrelor comerciale, în valoare de 957 milioane de dolari (700 milioane de euro), potrivit unei surse familiare cu această tranzacţie citată de Reuters.

MINERIT. Manhattan Resources Ltd, o firmă de transport maritim din Singapore, controlată de miliardarul indonezian Low Tuck Kwong, a spus că și-a propus să achiziţioneze o firmă de minerit pentru 800 milioane de dolari.

AFRICA

TELECOMUNICAȚII. Compania sud- africană de telecomunicații Telkom a făcut a doua propunere pentru a cumpăra infrastructura IT de la Business Connexion pentru 256 milioane de dolari, la șapte ani după ce  prima ofertă nu a fost agreată.

Tranzacție în sectorul firmelor de cercetare de piață: Daedalus Consulting a fost cumpărată de către Millward Brown

Compania de cercetare de brand, media şi comunicare Millward Brown a anunţat ieri că a semnat un acord pentru a achiziţiona pachetul integral de acţiuni ale partenerului său român, firma de cercetare de piaţă Daedalus Consulting SRL, inclusiv subsidiara acesteia Visionwise Consulting SRL.

Cu această achiziţie, Millward Brown îşi extinde accesul la oportunităţile de creştere pe termen lung din România şi va avea o prezenţă directă în toate pieţele importante din Europa Centrală şi de Est, inclusiv Rusia, Polonia, Ungaria şi Cehia.

Afacerea Daedalus a fost pornită în 1996 de către Daniel Enescu şi Dragoş Enescu, care şi-au cedat acţiunile către una dintre companiile gigantului britanic din domeniul comunicării WPP.

Fondatorul Daniel Enescu va ocupa funcţia de preşedinte al board-ului și va juca un rol important în viitorul succes al companiei Millward Brown Romania, fiind responsabil de administrarea şi dezvoltarea oportunităţilor de pe alte pieţe, se arată în comunicatul de presă al cumpărătorului. Înainte de tranzacție, compania preluată se numea Daedalus Millward Brown.

Daniela Lazăr îşi păstrează funcţia de director general în compania locală, raportându-i directorului operaţional regional al Millward Brown pentru Europa Centrală şi de Est şi statele nordice, Jean-Michel Janoueix. “România este o piaţă importantă în Europa Centrală şi de Est”, a declarat Janoueix.

“Echipa noastră talentată din România lucrează în prezent, cu cele mai bune practici de marketing din ţară şi îi va ajuta pe clienţii internaţionali Millward Brown să îşi crească afacerea în regiune. Integrarea companiei Daedalus în cadrul organizaţiei Millward Brown va accelera schimbul de experienţă între echipe şi pieţele din regiune, în beneficiul clienţilor noştri”, a adăugat acesta.

”Integrarea companiei Daedalus în cadrul organizaţiei Millward Brown va accelera schimbul de experienţă între echipe şi pieţele din regiune, în beneficiul clienţilor noştri”

Jean-Michel Janoueix, directorul operațional al Millward Brown pentru Europa centrală și de est și pentru statele nordice.

 

Daniel Enescu afirmă că tranzacția combină “expertiza locală cu informațiile la nivel global pentru a genera și mai multă valoare pentru clienţii noştri „.

Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Daniel Enescu deţine 60% din acţiunile Daedalus Consulting, iar Dragoş Enescu restul de 40%.

Compania Daedalus Consulting oferă suport clienţilor în materie de informatii de piaţă şi de marketing strategic: cercetare de marketing, sisteme informaționale de marketing, strategii de intrare pe piaţă și consultanţă de marketing.

În anul 2002 compania Daedalus devine membră a reţelei de comerţ TRADE, care include companii de consultanţă din Europa Centrală şi de Est. Trei ani mai târziu, în 2005, Daedalus încheie un parteneriat cu Millward Brown. În 2008, Daedalus Consulting devine Daedalus Millward Brown. Compania a raportat pentru anul 2012 un profit net de 1,5 milioane de lei (0,3 milioane de euro) la o cifră de afaceri de 15,9 milioane de lei (3,6 milioane de euro), având 36 de angajaţi.

Ultimele rezultate financiare indică venituri neauditate de 3,5 milioane de euro la 31 decembrie 2013, în timp ce activele brute se situau la aproximativ 1,2 milioane de euro. Printre cei mai importanţi clienţi din portofoliul local se numără Diageo, Orange, Pepsi, Unilever, Ursus Breweries și Vodafone. Compania are aproximativ 110 angajați.

Daedalus Consulting are o poziție puternică pe segmentul cercetării de piață, unde concurează cu firme de talia GfK, Nielsen sau MEMRB.

Visionwise Consulting S.R.L. a fost înfiinţată în anul 2006, fiind dezvoltată pe structura departamentului de servicii de marketing al Daedalus Millward Brown. Compania a raportat pentru anul 2012 un profit net de 471 mii (0,1 milioane de euro) de lei la o cifră de afaceri de 1,4 milioane de lei (0,3 milioane de euro), cu un personal format din 16 salariaţi.

Millward Brown, fondată în 1973, oferă servicii de publicitate, marketing de comunicare, media, digital şi cercetare de piață.

WPP, din care face parte Millward Brown, a fost înfinţată în 1985 şi este una dintre cele mai mari grupuri de comunicare din lume. WPP cuprinde peste 155 de companii. Britanicii au o rețea de 3.000 de birouri la nivel internațional şi peste 170.000 de angajaţi în 110 ţări. Grupul a avut în anul 2013 venituri de peste 11 miliarde de lire sterline (circa 13 miliarde euro), iar capitalizarea de piaţă era de 16,43 miliarde de lire sterline (20 miliarde de euro) la data de 15 aprilie.

În România, WPP generează venituri de aproximativ 30 milioane de dolari pe an şi are circa 400 de angajaţi. La nivel local, este prezent prin intermediul a 19 companii, printre care se numără Ogilvy, Kantar Media sau Grey România. În Europa Centrală şi de Est, compania generează venituri de aproximativ 700 milioane de dolari şi are 6.000 de angajaţi.

Magazinul Unirea din centrul Bucureștiului este principalul activ al companiei conduse de familia Adamescu. Sursă foto: Unirea Shopping Center

Adamescu se pregătește să ia până la 70 de milioane de euro de la bancă pentru investiții în magazinele Unirea din Capitală și din Brașov

Compania Unirea Shopping Center, care operează centrul comercial Unirea de la kilometrul zero al Capitalei, intenționează să ia un împrumut de la o bancă în valoare maximă de 70 de milioane de euro pentru finanțarea planurilor sale de investiții.

Decizia urmează să fie luată peste o lună de către acționarii firmei controlate de familia lui Dan Adamescu, considerat unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri români.

Creditul va fi eliberat în mai multe tranșe, în funcție de etapele realizării programului de investiții, potrivit convocatorului Adunării generale a acționarilor a companiei.

Acționarii Unirea Shopping Center vor discuta pe 5 iunie ce garanții vor fi aduse pentru contractarea împrumutului, ce imobile vor fi ipotecate în favoarea băncii finanțatoare.

Compania condusă de Carmen Adamescu, soția omului de afaceri Dan Adamescu, are în plan crearea de legături de acces între zona comercială a centrelor Unirea Shopping Center din București și Brașov şi căile de circulaţie, respectiv de transport în comun din cele două orașe.

Unirea Shopping Center este compania care închiriază spațiile comerciale din magazinul Unirea din București și la cel din apropierea gării din Brașov. De asemenea, mai are în administrare o parcare de 1.000 de locuri în spatele magazinului din centrul Capitalei, respectiv 390 locuri de parcare aferente magazinului de la Brașov.

Acțiunile Unirea Shopping Center sunt listate pe piața bursieră de la București. Familia Adamescu este acționarul majoritar prin intermediul societății The Nova Group Investments Romania SA, care deține un pachet de 74,17% din afacere în timp ce restul titlurilor se împart între SIF Muntenia, cu 10% din acțiuni, și alți acționari, cu 15,83%, conform ultimelor raportări disponibile de pe bursă.

Pe piața mall-urilor din București dețin poziții puternice grupul FIBA al miliardarului turc Husnu Ozyegin, AFI Group din portofoliul magnatului israelian Lev Leviev și Băneasa Investments, companie de numele căreia se leagă oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu și Radu Dimofte.

Sursă foto: KPMG România.

Mihai Zoescu

Vârsta: 34 ani

Studii:

Academia de Studii Economice, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori

Master în cadrul Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori

Stare civilă: Căsătorit

Diplome şi distincţii profesionale: Cel mai bun rezultat în 2004 la unul dintre examenele ACCA (The Association of Chartered Certified Accountants, Asociația Contabililor Autorizați – organizația globală de certificare a profesioniștilor contabili n.r.) la care au participat peste 14.000 de studenţi din întreaga lume

Limbi: Engleză, Română

Istoric profesional: 11 ani în cadrul  companiei KPMG România

2003 – 2005 Departamentul de audit al KPMG România

2005 – prezent Departamentul de asistență în tranzacții al KPMG România

2013 – prezent Director Departamentul de asistență în tranzacții al KPMG România

Specializare în asistenţă în cadrul procesului de fuziuni și achiziții în principal due diligence financiar

Istoric tranzacții:

Achiziția Express Credit Amanet de către Dollar Financiar Group (mai 2013)

Achiziția Leo Burnette, Starcom, Optimedia,  The Practice, iLeo de către Publicis Groupe Holdings B. V. (octombrie 2013)

Achiziția Zenith Media Communication de către Publicis Groupe Holdings B. V. (octombrie 2013)

Achiziția Deutek Romania de către Emerging Europe Accession Fund (octombrie 2013)

Achiziția Avangate Group de către Francisco Partners (octombrie 2013)

Tranzacția Trendo Automotive – MKB Romexterra Leasing IFN (noiembrie 2013)

Tranzacția Diaverum Romania SRL – Renamed Nefrodial (2013)

Tranzacția Diaverum Romania SRL – Nefro Care Centre SRL (2013)

Tranzacția Lukerg Renew – Corni Eolian (2013)

Tranzacția Insight Investment/ Thames Farming Group – Agricom Borcea SA, Concordia Agro SRL, Tudor 92 SRL, Alisa Farm Management SRL (2013)

Tranzacția Euromedic International – Scandia Imagistica (2013)

Asociaţii profesionale din care face parte: ACCA, CAFR, CECCAR

Funcţie: Director al Departamentului de Asistență în Tranzacții în cadrul KPMG România SRL

Număr oameni în coordonare: 8

Cui raportează în linie direct ierarhică:  Richard Perrin, Partner Advisory KPMG

 

Mihai Zoescu a absolvit Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) București, după care a făcut masteratul în cadrul aceleiaşi facultăţi.

Zoescu îşi începe cariera în 2003 la KPMG România, în cadrul departamentului de audit. Doi ani mai târziu, acesta trece în cadrul departamentului de Asistență în Tranzacții, unde s-a specializat în asistenţă în cadrul procesului de fuziuni și achiziții, în principal due diligence financiar. De la 1 Aprilie 2013, ocupă funcția de Director al acestui departament. Are în coordonare o echipă formată din opt oameni.

De numele lui Zoescu se leagă peste 11 tranzacţii în ultimul an, printre acestea se numără achiziția MKB Romexterra Leasing, cea mai mare tranzacție din sectorul energiei eoliene din 2013 sau preluarea de către Publicis a pachetelor majoritare de acțiuni la firmele locale din sectorul media și publicitate. Pe listă, se mai regăsesc tranzacții în sectoare precum servicii medicale, agricultură sau materiale de construcții.

Bilanțul pe 2013 al departamentului KPMG condus de Mihai Zoescu indică o valoarea cumulată a tranzacțiilor de peste 100 de milioane de euro la nivel de equity value (n.r. – prețul încasat de către vânzători în urma tranzacțiilor).

Mihai Zoescu este, de asemenea, membru al Asociaţiei Experţilor Contabililor Autorizaţi (ACCA), al Camerei Auditorilor Financiari din România  (CAFR) şi al Corpului Experţilor Contabil şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).

 

Sursă foto: KPMG România.

Mihai Zoescu, Directorul Departamentului de asistență în tranzacții din KPMG România SRL: Evaluările pentru companiile locale au scăzut în criză la multipli de 5 – 7 aplicați la EBITDA

Omul care gestionează activitatea de fuziuni și achiziții din cadrul KPMG România, subsidiara locală a uneia din cele patru firme globale de audit și consultanță din lume cunoscute sub numele de Big Four, spune că evaluările companiilor locale care se fac în astfel de tranzacții au scăzut vertiginos de la declanșarea crizei financiare în 2008.

Chiar dacă nu este o regulă, pentru că investitorii țin cont de mai mulți factori care influențează evaluarea și, în final, prețul la care se vinde o companie, activele românești au ajuns acum la o medie a multiplilor de evaluare de 5 până la 7 aplicați indicatorului EBITDA (câștigurile companiei înainte de plata dobânzilor, taxelor, deprecierii și amortizării – n.r.), în condițiile în care înainte de criză erau multipli de 10 x EBITDA în unele sectoare, explică într-un interviu acordat în exclusivitate jurnalului de tranzacții MIRSANU.RO Mihai Zoescu, directorul Departamentului de Asistență în Tranzacții al KPMG România SRL.

Absolvent al Academiei de Studii Economice din București, Zoescu a intrat în KPMG în 2003 imediat după terminarea facultății, iar din 2013 a trecut la coordonarea departamentului local de tranzacții, având ca țintă întărirea poziției KPMG pe o piață care dă semne de revenire, însă este departe de efervescența anilor 2007 – 2008, de dinainte de izbucnirea crizei financiare internaționale. VEZI AICI PROFILUL LUI MIHAI ZOESCU.

Achiziția producătorului de lacuri și vopsele Deutek și Nextebank de către fondurile administrate de Axxess Capital, precum și cea mai mare tranzacție derulată până acum în sectorul local de energie eoliană sunt printre fuziunile și achizițiile în care KPMG a avut mandat de consultant. VEZI AICI PROFILUL KPMG ROMÂNIA SRL.

 

I.Care sunt cele mai atractive sectoare pentru investiţii?

R. Sectorul care a început să fie mai activ în 2012 şi ne aşteptăm şi în acest an să fie mai activ ar fi sectorul financiar. Au fost trei bănci care s-au tranzacţionat, au fost cel puţin două portofolii mari care s-au tranzacţionat şi, din informaţiile noastre, ştim că sunt în continuare la vânzare bănci şi portofolii. Vor urma şi alte tranzacţii. Nu ştim cât de curând! Anul acesta ne aşteptăm să fie un an activ pentru sectorul de servicii financiare. Probabil s-a ajuns la un moment când trebuie făcută o consolidare. Unii se hotărăsc să plece pentru că au aşteptat destul şi nu au reuşit să crească suficient băncile, alţii vor să se consolideze. Fiecare îşi are propriile planuri, dar se pare că totuşi trebuie să facă ceva.

I.Mişcările din sectorul bancar se vor vedea pe segmentul băncilor mici, cu cote de piaţă sub 1%? Sau este de aşteptat să vedem mişcări şi în stratul băncilor cu cote de peste 5% din piaţă, situate în Top 10?

R. Mai puţin probabil. Pot să fie dacă sunt generate din exterior. De exemplu, depinde de ce s-ar mai putea întâmpla în Grecia, în Cipru. Dar, în principiu, m-aş aştepta la mişcări în a doua jumătate a clasamentului, adică bănci mai micuţe. Sub 1% sau după locul 15 (în clasamentul băncilor după active – n.r.). deşi şi sus pot să mai fie reaşezări de portofolii, cum au fost şi anul trecut.

I. Putem să dăm şi exemple aici? Au fost făcute publice câteva tranzacţii anul trecut.

R. Putem să dăm ca exemplu ATE Bank, RIB şi Nextebank, tranzacţie semnată la finele anului trecut care a fost anunţată la începutul acestui an. La Nextebank am participat şi noi. Am făcut due – dilligence de partea Axxess Capital, pe buy side ( pe partea de cumpărare – n.r.). În ceea ce priveşte portofoliile, sunt vânzările Citibank către Raiffeisen şi RBS către Unicredit. La aceste tranzacţii nu am fost prezenţi, dar anul trecut am fost implicaţi în vânzarea unui portofoliu de credite al RBS, care nu a fost cea către Unicredit. Aici s-a ocupat echipa de restructuring (restructurare – n.r.).

I. În ceea ce priveşte volumul, au fost mai multe sau mai puţine tranzacţii în 2013 faţă de anul anterior? Au fost mai multe de valori mari sau mai multe de valori mici?

R. Aş zice că sunt comparabile cu un uşor trend ascendent. Ca număr ar părea că sunt mai multe deal-uri. Valorile ar fi dificil de estimat. Noi (KMPG – n.r.) am avut mai multe deal-uri în 2013 faţă de 2012. În 2013, am avut 12 deal-uri în care am fost parte. În 2012, am avut circa 10 deal-uri.

Aici, este vorba şi de mandatele avute de către KPMG în calitate de consultant M & A (fuziuni și achiziții – n.r.), dar şi de consultant pe partea de due – dilligence, de analiză financiară. În cadrul proceselor de due diligence asistăm clienţii pe partea de analiză financiară, eventual partea de negociere SPA  (Shares Purchase Agreement, contract de achiziţie acţiuni – n.r.) legată de clauzele financiare, cum să fie protejaţi. Încercăm ca analiza noastră financiară să o transpunem şi în SPA astfel încât să nu existe zone de risc când se încheie contractul. În anumite cazuri oferim asistenţă şi pe partea de closing accounts (conturi de închidere a tranzacţiei – n.r.) unde calculăm preţul în funcţie de ce s-a stabilit în SPA, conform mecanismului de preţ stipulat acolo. Preţul care se plăteşte la momentul închiderii tranzacţiei, când se transferă dreptul de proprietate, foarte rar este o sumă fixă stabilită în avans. În general, această sumă variază în funcţie de anumiţi parametri cum ar fi evoluţia datoriilor.

I. Cele 12 tranzacţii sunt fuziuni şi achiziţii, sunt şi alte categorii de tranzacţii – finanţări, tranzacţii derulate pe piaţa de capital?

R. Sunt numai tranzacţii M & A, vânzări – cumpărări de societăţi. În cele 12 tranzacţii nu sunt incluse tranzacţii realizate prin intermediul bursei. Sperăm să fim parte din astfel de tranzacţii în 2014. Suntem parte din consorţiul care se ocupă de listarea Complexului Energetic Oltenia. De asemenea avem mandatul de privatizare pentru Poşta Română.

I. Legat de structura de portofoliu în 2013, cât a reprezentat sectorul bancar din total?

R. Un singur deal a fost în sectorul bancar, cel cu Nextebank.

I. Pe sectoare, unde aţi avut cele mai multe deal-uri?

R.  Greu de spus. Au fost destul de împrăştiate. Am avut trei tranzacţii în sectorul medical dintre care două în sectorul dializei şi una în sectorul de imagistică. În cadrul sectorul financiar, în afară de Nextebank, am fost implicaţi în preluarea MKB Romexterra Leasing, o tranzacţie mai mică dacă facem o comparaţie cu banca, şi o firmă de amanet, mai exact un lanţ de case de amanet din Iaşi care a fost achiziţionat de către Dollar Financial Group, un jucător important pe piaţa de profil din Marea Britanie, dar şi în afara Europei.

I.Ca schimbare de structură, aţi avut mai multă activitate în 2013 faţă de anul anterior în farma, sectorul bancar?

R. Oricum 10-12 tranzacţii nu înseamnă un eşantion foarte mare. Chiar dacă au fost câteva tranzacţii într-un anumit sector, nu pot spune că avem un trend clar. În 2008, pe real estate era clar un trend, cred că aveam un sfert spre o treime din tranzacţii în acest sector. În 2012, de exemplu, au fost foarte multe tranzacţii pe energie regenerabilă, solare şi eoliene. Era un trend, se vedea clar. În 2013, cu excepţia sectorului bancar, nu aş putea spune că există o concentrare mai mare a tranzacţiilor dintr-un anumit sector.

I.Cele 12 tranzacții ce valoare cumulată au?

Din estimările noastre, este vorba de tranzacţii de peste un milion de dolari fiecare. Sunt mai mult tranzacţii mici şi medii. Valoarea cumulată a acestora trece de 100 de milioane de euro în 2013. În marea majoritate a cazurilor, valoarea tranzacţiei este confidenţială.

Trebuie să definim clar când discutăm de valoarea tranzacţiei: discutăm de enterprise value (valoarea întreprinderii, care include atât valoarea pachetului de acţiuni – equity value – la care se adaugă datoriile companiei) sau ne referim la equity value (valoarea acţiunilor – n.r.). Din estimările noastre, pe equity, tranzacţiile la care am participat trec de 100 de milioane de euro.

poza tabel tranzactii KPMG ROMANIA 2013

I. Câţi oameni lucrează în KPMG pe partea de tranzacţii?

Partea de tranzacţii include în principal partea de transaction services (Servicii Tranzacţii – n.r.), unde sunt eu şi departamentul de corporate finance (Finanţare Corporativă – n.r.). În total, ar fi 20, 20 şi ceva de oameni în ambele departamente. Dacă includem şi departamentul de restructuring (restructurare – n.r.) care a fost implicat în anumite tranzacţii şi este implicat de exemplu pe partea de finanţări, ajungem la aproape 40 de oameni.

I. Care este diferenţa între cele două departamente? Ce activităţi şi ce atribuţii sunt arondate pentru fiecare departament din cele menţionate?

R. Corporate finance ar trebui să se ocupe de tot procesul cap – coadă al unei tranzacţii. Noi suntem pe anumite părţi din proces, părţi bine delimitate legate de analiza financiară.

Noi însă colaborăm în cadrul KPMG şi cu alte departamente cum ar fi departamentele de asistenţă juridică şi fiscală. Peste 90% din procesele de due dilligence sunt analiza financiară şi fiscală. La Taxe, mai sunt între 5 şi 10 oameni cu care lucrăm în mod constant.

Pentru analiza financiară constituim echipe mixte atunci când este cazul astfel că putem implica și colegi din departamentele juridic, consultanţă contabilă sau restructurare. Dacă sunt lucruri punctuale şi foarte specializate, apelăm inclusiv la oameni din audit, care au experienţă pe industria respectivă.

I. Cei 20 de oameni lucrează deci zilnic pe tot ce înseamnă tranzacţii fuziuni şi achiziţii (M & A). Câţi dintre aceştia lucrează în departamentul de asistență în tranzacții?

R. Nouă din cei aproximativ 20 de oameni lucrează în departamentul pe care îl conduc.

I. În afară de KPMG România, lucraţi şi cu alte birouri din reţea la tranzacţii care au loc aici?

R. Da. Depinde cum este generat mandatul. Uneori, dacă relaţia este foarte strânsă în străinătate, clientul apeleaza la biroul KPMG unde are o persoană de contact. Biroul KPMG respectiv ne contactează pentru a gestiona componenţa locală a deal-ului. Partea de taxe de exemplu este foarte specifică, nu poţi să faci taxe dintr-o ţară în alta dacă nu ştii Codul Fiscal şi particularităţile ţării în care îşi desfăşoară operaţiunile o anumită firmă.

I. Ce sectoare sunt în acest an tot mai des pe masa investitorilor?

R. În primul rând, ne aşteptăm să vedem o efervescenţă mai mare în sectorul bancar.  Apoi, energia. Mai aşteptăm tranzacţii şi în agricultură având în vedere experienţa din ultimii ani.

I. În agricultură, ne referim la tranzacţii în care se vând acum suprafeţe mari, de mii de hectare?

R. Evident, nimeni nu e interesat să facă achiziţii de suprafeţe mici sau să adune terenuri la bucată.

I.Ne aşteptăm la jucători mari care vin să cumpere suprafeţe mari?

R. Da. Fie de la jucători care deja există pe piaţă, fie jucători care vor să intre în România. Ne aşteptăm să se mai întâmple astfel de tranzacţii.

I. După valoare, este posibil să fie agricultura pe lista marilor tranzacţii din acest an?

R. Nu ştiu, nu aş putea spune. E greu de făcut o estimare. Am fost implicaţi în tranzacții în agricultura cu ferme care aveau cel puţin 2.000 – 3.000 de hectare. Probabil, firmele care operează suprafeţe mai mici nu prezintă foarte mult interes. Trebuie să ai o masă critică când vii ca investitor mare.

I. Cât durează în medie realizarea unei tranzacţii?

R. Din ce am avut anul trecut, trecând peste discuţiile de tatonare de la început, cred că discutăm de un minim de 4 luni de când am fost implicaţi noi. Eu apreciez 4 luni ca fiind un termen scurt. O tranzacţie poate să dureze 6 luni, 9 luni. Poate să se ducă şi într-un an. Poate chiar mai mult, dacă luăm în calcul de când încep discuţiile şi tatonările. Am asistat la tranzaţii care au durat până la doi ani. Sunt procese îndelungate uneori. Jucătorii vin şi tatonează, vor să vadă piaţa, vor să înţeleagă, vor să ştie pe cine cumpără. Consultanţii sunt implicaţi de multe ori după momentul în care s-a luat hotărârea să se facă tranzacţia. În acest caz, clienţii noştri vor să se asigure că nu au vreo surpriză dacă încheie tranzacţia respectivă.

Durata medie a unei tranzacţii ar fi în jur de 6 luni. Evident, sunt şi deal-uri mai accelerate ca ritm sau dimpotrivă, mai lente. Media de 6 luni se referă de la momentul din care suntem noi implicaţi ca şi consultanţi în deal şi până la semnare. Între semnare şi closing (închidere – n.r.) pot apărea diferite condiţii care trebuie îndeplinite de către părţi, necesitatea obţinerii unor avize, lucruri care întind acest proces.

I. Sunt din acest punct de vedere, sectoare în care deal-urile durează mai mult până la finalizare datorită reglementărilor specifice din domeniu sau a altor factori?

R. Cu siguranţă, da. De exemplu, în servicii financiare o tranzacţie poate dura mai mult deoarece printre alte condiţii, necesită şi o autorizare din partea BNR. Acelaşi lucru se poate întampla şi în cazul în care este nevoie de o autorizare de la Consiliul Concurenţei. Perioada în care se obţine autorizarea pentru dosarul tranzacţiei poate dura câteva luni.

I. Deal-urile se încheie mai uşor sau mai greu decât în anii anteriori?

R. Faţă de acum 4 – 5 ani, aş zice că se încheie mai greu. Faţă de 2012, n-aş zice că este o diferenţă. În ultimii ani, am văzut o oarecare stabilitate din acest punct de vedere.

I. În ceea ce priveşte factorii care de obicei omoară tranzacțiile, la nivel de tendinţă, au apărut noutăţi sau schimbări în ultima vreme faţă de anii anteriori? Constanta este de obicei aşteptările diferite dintre cumpărător şi vânzător atunci când nu se face tranzacția. Sunt şi cauze mai noi?

R. Principalul motiv este preţul. Primul motiv este acest expectation gap, între cât crede vânzătorul că valorează societatea respectivă şi cât crede cumpărătorul că valorează acel business. Şi înainte (de declanşarea crizei în 2008 – n.r.) era un expectation gap (o diferență de așteptare între vânzător și cumpărător – n.r.) dar, probabil, cumpărătorul se apropia mai des de aşteptările vânzătorului pentru că totul părea mai frumos, aveam o creştere economică bună. În prezent, se pare că vânzătorii au o oarecare inerţie în a ajusta preţul la noile realităţi ale pieţei. Dacă business-ul lui valora 100 milioane de euro în 2008 poate nu conştientizează că acum valorează doar 5 sau 10 milioane de euro. Este foarte greu să accepţi că în urmă cu 4 ani, un potenţial cumpărător a oferit 100 milioane de euro şi l-a refuzat pentru că evalua afacerea la 150 de milioane, iar acum un potenţial cumpărător oferă doar 10 milioane. E greu de acceptat, dar e foarte probabil să fie o ofertă bună.

Alte lucruri importante care pot influenţa realizarea unui deal sunt legate de condiţiile în care se plăteşte preţul, ce garanţii oferi, cine plăteşte taxele aferente tranzacţiei. Poate vânzătorul nu este dispus să dea anumite garanţii când vinde o afacere în timp ce cumpărătorul nu vrea să îşi asume riscuri pentru partea din trecut.

Probleme există şi atunci când există cumpărători sau vânzători care nu au o echipă internă de M & A şi/sau de consultanţi externi care să conducă tot procesul de M&A. Sunt vânzători locali care nu au foarte multă experienţă şi în momentul negocierilor cu cealaltă parte care are consultanţi cu experienţă pot apărea blocaje.

Atunci realizezi că ai nevoie de o echipă specializată care să facă faţă anumitor provocări pe care le ai şi atunci când închei un contract. Aceste provocări pot fi depăşite mult mai uşor cu ajutorul unor avocaţi şi consultanţi financiari care au experienţă, care au mai trecut prin negocieri similare. Orice clauză pusă greşit într-un contract s-ar putea să aibă repercusiuni aşa că vrei să ai pe cineva care să te consilieze. Bineînţeles că decizia finală îi aparţine clientului.

I. Ca şi tendinţă, putem discuta de o creştere a interesului jucătorilor din piaţa faţă de alţi ani către o regrupare a business-urilor locale sau motorul este în continuare capitalul străin care intră în România? Vorbim de o creştere a interesului unor jucători noi de a intra în piaţa sau mişcările de tatonare în vederea realizării de fuziuni şi achiziţii au loc între jucătorii deja existenţi?

R. Pe partea de servicii financiare, sunt toate cazurile – şi jucători noi care vor să intre,  sunt jucători care vor să iasă din piaţă, sunt regrupări în sensul că jucători deja existenţi doresc să îşi mărească sau să îşi diminueze portofoliul.

În celelalte sectoare de activitate, nu aş vedea un trend, dar clar capitalul străin domină, nu văd capital românesc care să fie activ pe piaţa de M & A. Există însă cazuri singulare şi oarecum limitate.

În ceea ce priveşte distincţia între cele două categorii de jucători pe piaţa de M & A, jucători noi şi jucători existenţi, anul trecut ne arată că a existat interes din partea ambelor tabere. Publicis de exemplu era în piaţa locală prezent, cunoştea piaţa. La fel şi în cazul Diaverum. Un exemplu diferit este însă al celor de la Dollar Financial Group, care şi-au făcut prin tranzacţie intrarea pe piaţa românească.

I. Cum au evoluat în ultimii ani multiplii de evaluare a afacerilor în diferite sectoare pe piaţa românească?

R. Au scăzut, nu mai există multiplii fabuloşi de dinainte de criză. Un prim exemplu, cred că s-au văzut în cazul multiplilor din real estate. Însă, şi celelalte industrii au un trend descendent din câte vedem noi. Mai sunt şi excepţii, întotdeaua vor fi.

Dacă pentru o companie, există un interes crescut, acolo putem asista la multipli buni, dar dacă vorbim de un trend, lumea clar nu mai este atât de euforică ca în anii de dinainte de criză. Practic, multiplii de dinainte de criză erau rezultanta unor estimări foarte optimiste în ceea ce priveşte creşterea profitului.

I. Putem să dăm un exemplu unde se situează un multiplu acum în farma, energie, sector bancar?

R. Nu au fost atât de multe tranzacţii încât să putem spune care ar fi un multiplu standard într-o anumită industrie. În sectorul bancar, având în vedere că de multe ori băncile înregistrează pierderi, nu putem vorbi de multipli, ci de ajustări ale activului net.

I. În perioada 2008 – 2012, să spunem ca exemplu un punct de maxim şi un punct de minim ca să înţelegem cât de abruptă a fost această scădere a multiplilor de EBITDA ?

R. În 2008, în healthcare (piaţa de servicii medicale –n.r.) au fost multipli de peste 10 aplicaţi la EBITDA, la clinici în special. Tot în 2008, în real estate dacă îmi aduc bine aminte se ajunsese la randamente de 6, ceea ce însemna multipli de 15 – 16 aplicaţi la Net Operating Income (venitul net operaţional –n.r.). Cred că acesta a fost un maxim. În 2012, cred că multiplii s-au dus către 5 – 7, cu menţiunea că pot să difere semnificativ de la o industrie la alta şi de la o societate la alta.

I. Nu sunt şi contraexemple în IT sau servicii specializate? Aici au fost, de asemenea, înregistrate scăderi pe multiplii de evaluare sau, dimpotrivă, putem vorbi chiar de creştere?

R. Multiplii de evaluare nu sunt singura metodă şi nu sunt întotdeauna cea mai relevantă metodă. În general, discutăm de multipli pentru că este o metodă mai facilă, înmulţim profitul şi aflăm cam cât este preţul plătit. Însă, aceşti multipli ar trebui să fie derivaţi din planul de afaceri pe care şi-l face cumpărătorul. El îşi construieşte un plan de afaceri, vede cât crede că el că ar genera afacerea respectivă şi în baza acestor calcule poate face o ofertă de preţ. Dacă împărţim acest preţ la EBITDA obţinem un multiplu care în mod normal ar trebui să se situeze în intervalul specific industriei respective.

I. Cum se stabilesc acești multipli de evaluare în funcţie de EBITDA?

R. Aceşti multipli se stabilesc prin comparaţia cu tranzacţii similare din acelaşi sector. Multiplii de EBITDA sunt orientativi. Nu înseamnă că o tranzacţie se va realiza la un anumit multiplu.

I. Dacă nu găseşti tranzacţii pe piaţa românească, cât de relevante sunt tranzacţiile din același sector de pe alte pieţe din regiune? Te ajută să îţi formezi ca investitor o percepție? R. Aici, este o discuţie. Este comparabilă România cu Ungaria? Poate că da, poate că nu. Trebuie să vezi dacă societăţile din Ungaria au același specific cu cele din România, după care analizăm societatea respectivă în detaliu. Aş spune că poţi să-ţi formezi o percepţie pe baza tranzacţiilor din altă ţară din regiune, dar pentru a avea o imagine cât mai apropiată de realitate trebuia făcută o analiză mult mai detaliată.

I. Cât de mare este impactul acestor rapoarte de evaluare a companiilor asupra preţului final al tranzacţiei?

R. Nimic nu este determinat concret. Totul este o negociere. Totul se învârte între două limite de preţ, între preţul pe care este dispus să-l plătească cumpărătorul şi preţul pe care se aşteaptă să-l primească vânzătorul. Însă, atât cumpărătorul cât şi vânzătorul au nevoie de o evaluare, fie că este facută intern sau de către consultanţi externi. Evaluarea este orientativă şi nu îţi spune la cât se va realiza tranzacţia dar poate să te ajute în negocieri. Este foarte probabil ca valoarea la care a fost evaluată o societate să fie diferită pentru cumpărător faţă de vânzător. Diferenţe în valori pot fi date de sinergiile pe care le vede cumpărătorul la achiziţionarea unei societăţi, de cât de mult îşi doreşte cumpărătorul să cumpere business-ul respectiv din motive strategice sau de cât de presat este vânzătorul să vândă business-ul respectiv.

Sunt şi factori conjuncturali care determină şi care fac să se lărgească această plajă de negocieri. În schimb, dacă diferenţa rămâne mare şi vânzătorul vrea 100 milioane, iar cumpărătorul oferă numai 40, probabil că nu o să se realizeze o tranzacţie. Dar dacă vine un evaluator şi îţi spune că valoarea nu este 100, ci mai degrabă în jur de 60 de milioane, poţi să te poziţionezi altfel într-o negociere.

I. Dacă e să facem o listă scurtă în ordine care sunt cei mai importanţi indicatori analizaţi la evaluarea unei companii? Profitabilitatea este un criteriu urmărit la toate companiile, ce mai este important de urmărit la o companie când îi faci evaluarea?

R. Profitabilitatea este importantă, însă în final contează cash-ul pe care îl generează o companie. În general, există diferenţe care pot fi semnificative între profitul generat de o companie şi cash-ul generat. De exemplu, pe lângă nivelul profitului, fluctuaţiile diferitelor poziţii din bilanţ pot avea un impact important asupra cash-ului.

EBITDA este ceea ce numim un proxy pentru capacitatea de a genera cash, nu e un indicator menţionat în standardele contabile şi nu are o definiţie perfectă. Adică nu poate fi aplicat mecanic.De cele mai multe ori, între EBITDA raportat de către companie şi EBITDA luat în calcul de către un potenţial cumpărător există diferenţe care pot fi semnificative.

Consultanţii pot efectua o serie întreagă de ajustări şi normalizări pentru a ajunge la un EBITDA care considerăm noi că reflectă cât mai bine performanţa companiei respective.

Când faci o evaluare, te uiţi, de asemenea, la gradul de îndatorare. Ne mai uităm la contracte, la litigii, în principiu la acei factori care pot genera ieşiri de cash în viitor. Sunt cumpărători care după preluarea unei companii vor să înlocuiască o parte din furnizorii vechi cu furnizorii proprii care au preţuri mai bune, alte condiţii contractuale. Dacă nu pot înlocui acești furnizori din cauza contractelor care nu pot fi denunţate, îmi scade valoarea companiei deoarece voi avea costuri mai mari.

I. Ce impact au asupra investitorilor şi asupra sectorului de tranzacţii, în general, măsurile luate de către autorităţi? Ca exemplu, ultimele modificări la Codul Fiscal, posibila revenire la cota progresivă de impozitare, anumite reglementări sectoriale.

R. Sunt lucruri pe care este foarte greu să le corelezi. Fiecare investitor are propriile criterii când vine aici să investească. Cu certitudine însă orice investitor şi-ar dori să beneficieze de o oarecare predictibilitate, să nu existe atâtea schimbări şi atât de des. Există numeroase cazuri în care nu poţi spune clar care este soluţia într-o problemă fiscală din cauză că anumite prevederi ale Codului Fiscal sau aplicarea anumitor proceduri este interpretabilă.

Dar ar fi util ca anumite clarificări pe care companiile le cer autorităţilor fiscale să aibă valoare de lege. Adică un răspuns al autorităţilor într-un anumit caz să se aplice în toate cazurile similare şi, eventual, să se modifice legislaţia în sensul clarificării problemei ridicate de un anumit contribuabil dar care afectează poate un întreg sector din economie.

Una din modificările legislative care a afectat realizarea unor tranzacţii a fost modificarea schemei de bonusare pentru energia regenerabilă. Deşi vor continua să existe tranzacţii în sectorul energiei regenerabile, această modificare a provocat o scădere semnificativă a numărului şi a valorilor tranzacţiilor din acest sector. Nu pot spune că am văzut însă în ultima vreme elemente noi care să schimbe nici în bine nici în rău trendul (de investiţii – n.r.).

Firma de leasing a lui Țiriac împrumută până la 10 milioane de euro de la ING Bank pentru a-și finanța activitatea

Țiriac Leasing, parte a grupului Țiriac Holdings controlat de omul de afaceri Ion Țiriac, va lua un împrumut în valoare maximă de 10 milioane de euro de la ING Bank, potrivit unei decizii a acționarilor societății făcute publice.

Banii sunt necesari finanțării desfășurării activității societății. Creditul urmează să fie garantat cu ipoteci asupra creanțelor deținute de compania de leasing, asupra autovehiculelor și echipamentelor acesteia sau ipoteci puse pe conturile sale deschise la sucursala locală a băncii olandeze. De asemenea, Țiriac Holding Ltd va emite în favoarea băncii o scrisoare de garanție irevocabilă și necondiționată care garantează integral tragerile din facilitatea de credit.

Mircea Dihel, directorul general al Țiriac Leasing, și Cristian Nicolescu, directorul general adjunct al societății, au fost desemnați pentru negocierea și semnarea contractului de credit.

Acțiunile Țiriac Leasing sunt deținute în proporție de 99,94% de către vehiculul de investiții cipriot Molesey Holdings Ltd, restul titlurilor fiind în proprietatea Hyundai Auto România, importatorul mărcii sud-coreene care face parte din divizia auto a grupului controlat de Ion Țiriac.

Țiriac Leasing a înregistrat în 2012 un profit net de 5 milioane de lei (1,1 milioane de euro), cu circa 10% sub rezultatul obținut în anul anterior. Veniturile totale au scăzut puternic cu aproximativ 40% într-un an până la 150 milioane de lei (34 milioane de euro) la finele lui 2012, conform ultimului bilanț făcut public de Finanțe. Valoarea creanțelor asupra clientelei se ridica la 31 decembrie 2012 la 248 milioane de lei (56,3 milioane de euro), iar cele asupra instituțiilor de credit se situau la circa 12,2 milioane de lei (2,7 milioane de euro).

Datoriile firmei de leasing către bănci se ridicau la aceeași dată la 191,5 milioane de lei (peste 43 milioane de euro). Datoriile subordonate ale Țiriac Leasing erau de 39,8 milioane de lei (circa 9 milioane de euro).

Grupul fondat și condus de Ion Țiriac este format din peste 40 de companii cu afaceri în principal în sectorul auto, energie, leasing, servicii financiare, transport aerian.

Fostul tenismen s-a lansat în afaceri în Occident, iar după 1990 s-a întors în România unde și-a fondat propriul grup de firme. Una dintre strategiile sale cele mai folosite a fost de a-și asocia numele cu firme mari din Vest, în special din Germania. Astfel, de numele lui Țiriac se leagă intrarea grupului german de retail Metro în piața locală ori importul mărcilor auto Mercedes Benz, Ford, Land Rover, Mitsubishi, Hyundai. Mai mult, Ion Țiriac și-a vândut firma de asigurări către gigantul german Allianz. Banca fondată de el a fost preluată de către banca germană HVB, care la scurt timp a fost înghițită de către italienii de la Unicredit. În prezent, Unicredit Țiriac Bank este una dintre cele mai mari bănci de pe piața locală.